28 octombrie 1940. În aceea dimineață Grecia a spus „NU” ambasadorului lui Benito Mussolini, refuzând propunerea ca trupele sale să intre în Grecia pentru a-și continua drumul spre Orientul Mijlociu. Armata … amatoare a Greciei a câștigat bătăliile ce au urmat, forțându-l pe Hitler să amâne invazia Rusiei și a trimis trupe să distrugă Grecia. Istoria s-a schimbat. Amânarea invaziei Rusiei a dus la pierderea războiului de către Germania.
Pe 28 octombrie sunt întotdeauna pregătit să spun „nu”. „Da” este greu pentru mine pe această dată…
“Familia regală vrea să cumpere păduri în România”
Câteodată Dumnezeu mă pedepsește pentru păcatele mele. De aceea am impresia că este o „idee bună” să mă întâlnesc și să fac afaceri cu oameni ce sunt, în mod evident, neserioși. Unul dintre ei m-a sunat de 50 de ori în vara lui 2009. „O să vezi că de data asta lucrurile sunt serioase. Familia regală din … și cunoscuta familie de afaceri … vor să cumpere păduri în România. Am găsit pădurea potrivită pentru ei, localizată în partea de sud-vest a țării. În 2 ore voi fi în București, vreau să ne întâlnim și îți voi da toate detaliile.
“O pădure cumpărată în 1869 pentru 3.000 de galbeni”
Povestea era simplă:
· “Există o pădure în zona …, cu o suprafață de … hectare”.
· „A fost cumpărată în 1869 pentru 3.000 de galbeni, de către 42 de persoane”.
· „Astăzi numărul proprietarilor se ridică la … 1.260” (!)
· „Este o „Obște” tipică … specialitatea mea.”
· „Controlez liderii locali și voi putea finaliza tranzacția repede.” (cum să nu!)
· „În trei săptămâni vom număra banii.”
– “Se pare că totul este rezolvat. De ce ai nevoie de mine?”
– „Tu te pricepi la structurarea tranzacțiilor. Vreau să mă ajuți în crearea unui sistem prin care să dăm banii oamenilor și să te ocupi de partea legală.”
– „Poți merge la un avocat.”
– „Nu cunosc pe nimeni de încredere.”
– „Imposibil. Există avocați ce nu sunt de încredere?”
Încercând să … înnot prin noroi
Am decis să iau parte la această tranzacție sau, cel puțin, să investesc câteva ore la început. De aceea am realizat o structură care permitea securizarea tuturor intereselor și demararea procesului. În același timp … domnul tot venea și pleca, aducând vești contradictorii:
– „Totul este în ordine. Așteaptă să semnăm.”
– „Liderii vor mai mulți bani. Avem o problemă.”
– „Un tip important de acolo vrea să blocheze cazul și vrea mai mulți bani pentru a fi de acord și a semna.”
– „Am rezolvat toate problemele. Am fost acolo ieri și mai mult de 1000 de localnici au venit la mașina mea să mă întrebe când semnăm și când îi plătim.”
– „Am vorbit cu notarul de acolo. Voi mai găsi 5 pentru a ne ajuta. O să le dăm și lor un procent.”
– „De ce avem nevoie de un avocat? Hai să semnăm documentele și să mergem mai departe.”
Avocații: Persoane dificile care pun prea multe întrebări …
Odată terminată structura, am decis să nu îmi mai pierd timpul. Am tot cerut ca documentele să fie verificate și întotdeauna urmau să fie aduse „imediat” sau „mâine” (cuvinte binecunoscute de cei care nu vor/nu pot face ce le ceri).
La un moment dat, domnul mi-a spus că totul este în ordine și că ar trebui să trecem la semnarea contractelor. Dar nu am fost de acord. „Mergem la un avocat și tu aduci toate documentele cu tine. Dacă nu, nu vreau să mă mai implic în această tranzacție”. Așa că, până la urmă, am fost la un avocat …
A început să prezinte situația, în stilul său specific. Avocatul era o doamnă și a crezut că, dacă este șarmant, o va convinge. „O s-o vrăjesc.”
Ne aflam într-o sală de conferințe luxoasă, vorbind cu o avocată îmbrăcată într-un costum închis la culoare și cămașă albă. (Ca de obicei) nu era machiată (cred că anumite doamne consideră că machiajul le face mai puțin serioase dar nu este așa). Se uita din cap până în picioare la acest domn care încerca să flirteze cu ea… de la părul nepieptănat, la cămașa murdară și la coatele tremurânde. Cu cât încerca mai mult s-o flateze, cu atât ea avea mai puțină încredere în el. Continua să pună întrebări …
“Asta e o pâine și asta e o bucată de brânză. De ce este atât de greu să le împarți unor țărani români?”
Până la urmă, a explodat … „Nu înțeleg de ce tot continuăm să vorbim despre asta. E simplu, pâine și brânză. Avem o pâine și avem o bucată de brânză. Iei pâinea, o tai în felii și dai o felie la fiecare persoană. Apoi faci același lucru și cu brânza. La fel este și cu banii pentru proprietari. Complicați prea mult lucrurile. Ne vom întâlni cu ei, le dăm banii și totul va fi în ordine”.
În acel moment, avocatul s-a oprit. „Nu mai pot continua. Vă rog să îmi trimiteți lista completă de documente și vom vorbi ulterior.” Când ne întreptam spre ieșire, a ținut să-mi spună: „Mă place dar se ține tare.”
E păcat că nu l-a plăcut … pentru că în momentul în care a trimis anumite documente, avocata a verificat și a aflat că existau 14 procese înregistrate la tribunal. Domnul a insistat că toate pot fi rezolvate dacă plătim bani în avans (din viitorul nostru profit), dar Dumnezeu nu a vrut să mă mai pedepsească. Era 28 octombrie și am spus „nu”. În acel moment nu am mai fost apreciat și a trântit ușa după mine.
Lecția mea: Atunci când auzi de păduri cu mulți proprietari, nu te băga. Lucrurile sunt chiar mai grave decât în cazul terenurilor agricole. Acolo putem, măcar, să presupunem că fiecare proprietar are o bucată de pământ. Cum împarți o pădure? Dai câțiva copaci la fiecare proprietar?
Dacă există mai mult de 4-5 proprietari, stați departe. Dacă este doar unul, atunci aveți o opțiune de investiție reală pe care o puteți examina.
Dacă vreți să vă complicați cu mulți proprietari, atunci fiți gata să distribuiți … „pâine și brânză”…
