„Nu-i aşa că-i nostimă lumealiterară românească?!”
Constantin Abăluţă
(Bucureşti)
Locul meu în literatura/cultura română? Am o droaie de cărţi
răsfirate pe trei decenii (poezie, proză, teatru, eseu, critică literară).
Destui critici importanţi m-au situat foarte sus pe scara valorică (y
compris originalitatea intrinsecă). Prin anii 70-80 am fost (alături de
Ştefan Stoenescu) printre primii care au tradus volume din marii poeţi
moderni americani şi englezi. Au urmat zeci de traduceri din franceză,
printre care un volum reunind patru volume din proza lui Beckett. Câţiva
scriitori optzecişti mi-au spus că ei au „tocit” aceste cărţi. Mi-am făcut
majoritatea copertelor şi ilustraţiilor la propriile cărţi. De vreo opt ani
expun lucrări de artă plastică într-o expoziţie colectivă organizată de
pictoriţa Paula Ribariu. Am publicat până acum trei antologii de poezie
românească, în total 1500 pagini, antologând peste 150 de poeţi. Una
dintre ele a luat premiul USR. O alta (Douze poetes roumains) este de
fapt o traducere în franceză alcătuită împreună cu poetul Gérard Augustin
şi publicată la editura parisiană l’Harmattan. Sunt publicat de multe
reviste străine, am câteva cărţi editate în străinătate, am participat la
multe festivaluri internaţionale unde am ţinut comunicări primite cu mare
interes. Sunt, cum se ştie (sau ar trebui să se ştie) liber profesionist din
1969 şi până acum. Nu mai continui. Aceste lucruri se află cercetând
revistele vremii, cărţile mele, interviurile mele, cărţile criticilor români,
internetul, etc. Dacă anume realizatori de Istorii Literare nu m-au cuprins
în opurile lor, îşi asumă riscul opacităţii. Mai ales cei care au scris (bine)
despre opera mea în revistele vremii. Nu-i aşa că-i nostimă lumea literară
românească?!
