O poveste cu pirați
Legenda spune că una dintre întrebările de la faimoasele interviuri de angajare ale Google ar suna cam așa: “Ești căpitan pe o corabie de pirați și trebuie să împarți prada astfel încât să rămâi cu o parte cât mai mare dar să supraviețuiești unui vot democratic”. Cel mai simplu răspuns acceptat este “Împart toată prada cu jumătate din echipaj”. E irelevant care jumătate.
Am fost mereu surprins de intensitatea cu care opțiunile de politici publice au fost forțate să se alinieze pe iluzoriul canon “stânga-dreapta”, cu maximum de concesie materializată în false compromisuri: “centru” sau “a treia cale”.
Toate sunt ambiguue și inconsistente, uneori reușind chiar să se suprapună până la identificare. Ce altceva sunt oligarhiile populiste din America Latină sau fosta Uniune Sovietică decât simultaneitatea perfectă a celor două concepte?
Într-o grilă foarte simplificată, dreapta presupune libertăți economice și constrângeri individuale iar stânga – dimpotrivă, libertăți individuale și constrângeri economice. Oare? Europa, de exemplu, continentul “statelor sociale”, pare încliată spre stânga. Însă statul social este construit nu pe impozitarea capitalurilor, așa cum se presupune că ar face “stânga”, ci tocmai pe impozitarea excesivă a muncii.
Un om care muncește este obligat să contribuie cu jumătate din salariu pentru pensia părinților, ajutoare sociale, sănătate, salariile birocraților care decid toate acestea și, dacă mai rămâne ceva, pentru pensia proprie. Capitalul în schimb este nu doar favorizat prin impozite mici ci chiar stimulat, prin dobânzi minuscule cerute pentru banii proaspăt tipăriți pe seama tuturor.
Ce se întâmplă când “stânga” este înlocuită cu “dreapta”? Birocrații care au fost amăgiți că sunt utili devin, tot prin decizie birocratică, inutili iar economiile făcute merg în reduceri de taxe – mai ales pentru clasa de mijloc. Un lucru este adevărat, acestă politică duce, pe termen mediu și lung, la “mărirea plăcintei”. Însă celălalt lucru pe care îl face “dreapta” este să micșoreze și mai mult dobânzile de “politică monetară”, pentru “stimularea economiei”, tăiând astfel mai din pensiile viitoare ale celor care agonisesc sârguincios, lună de lună. Parcă ceva asemănător făceau și comuniștii?
Sigur, în teorie orice combinație este posibilă, însă nici una n-a fost aplicată recent în vreo economie importantă.
În cazul ambelor abordări, scopul este același: concentrarea capitalurilor în mâinile unei elite conectate politic. Mijloacele diferă: “Stânga” încearcă să coaguleze o majoritate numerică și promite să ia de la bogați, sfârșind însă prin a lua de la clasa de mijloc. “Dreapta” încearcă să coaguleze o majoritate a banilor, însă în cadrul acestei majorități trebuie să facă o nouă împărțeală, pentru a-și recompensa suportul politic.
O variantă mai complexă a întrebării de la Google este următoarea:
“Avem cinci pirați, de ranguri diferite. Primul are dreptul să propună cum se vor împărți 100 de monede de aur. Însă ceilalți votează egal și, dacă mai puțin de jumătate sunt de acord, piratul este aruncat peste bord. Următorul în rang reia procesul. Cum trebuie primul pirat să împartă aurul pentru ca să rămână și viu, și cu cât mai mult aur”
Aparent, primul pirat trebuie să cedeze o bună parte din bani pentru a obține o majoritate. În realitate, nu prea…
Problema se rezolvă mai ușor pornind de la nevoile piratului cel mai mic în rang. Coșmarul lui este acela în care primii trei mor și sfârșește cu al patrulea, care păstrează toate cele 100 de monede și are “jumătatea” necesară de voturi. De aceea, pe ultimul pirat, chiar și o singură monedă de aur îl poate cumpăra.
Misiunea tocmai s-a ușurat teribil. 99 de monede și doar încă un vot de câștigat. De la cine să vină?
Al patrulea pirat este imposibil de convins deocamdată, pentru că mai are o șansă la “finala” în doi.
Al treilea știe asta, așa că plănuiește să-i dea celui de-al cincilea galbenul decisiv.
Al doilea pirat știe și el toate comploturile posibile de până acum. El nu se poate baza pe al treilea, care își așteaptă rândul, dar nici pe al cincilea, care din ranchiună îl va arunca peste bord acum și va aștepta să încaseze galbenul în runda următoare. Singurul pe care se poate baza este piratul al patrulea, care nu și-ar permite să mai continue șarada.
Primul pirat știe și el ce știu ceilalți și se folosește din plin de faptul că se tem unii de alții.
Așa că rezultă următoarea împărțeală, “câștigătoare”:
Piratul #1 – 98
Piratul #2 – 0
Piratul #3 – 1
Piratul #4 – 0
Piratul #5 – 1
Să fie asta explicația științifică pentru care și “stânga” și “dreapta” au succes cu pomana electorală?
sursa-http://www.riscograma.ro/4966/teribila-capcana-a-nesfarsitei-melodrame-stanga-dreapta/
