Studiul Winning in Growth al consultantului Cushman & Wakefield nu pune Bucureştiul printre oraşele puternice ale lumii, unde îşi fac loc din ce în ce mai multe oraşe asiatice, dar îl ia în calcul când vine vorba de siguranţa turiştilor – pe locul 12, după Londra şi ca destinaţie pentru investiţii imobiliare speculative.
De altfel, capitala României a fost şi înainte ţinta investitorilor speculativi, care în opinia Cushman & Wakefield vor fi interesaţi de proiecte de retail şi rezidenţial. În această galerie Bucureştiul are ca vecini marile oraşe occidentale, dar şi oraşe din Turcia şi Rusia alături de Bratislava şi Sofia.
Una dintre concluziile studiului este faptul că în vreme ce Occidentul se dezvoltă pe nişe (sănătate, redevelopment al zonelor îmbătrânite etc), oraşele din zonele emergente, în special Sud-Estul Asiei, merg pe dezvoltare totală, dată fiind rămânerea lor în urmă şi atrag investiţii străine din plin, 11 dintre cele 25 de oraşe din topul celor care atrag bani din străinătate fiind în China, iar 13 în Asia de Sud-Est.
Cu toate acestea, în topul valorii economiei nu apare decât un oraş chinez, Hong Kong, care nu-şi datorează forţa dezvoltării actuale a Chinei, restul fiind oraşe occidentale sau japoneze.
Mirajul pieţei muncii se mută spre est
Poate pare suprinzător, deşi nu e, dar nu eternele direcţii ale emigrantului român sunt acum de căutat, ci oraşe precum Istanbul – cea mai mare creştere a ofertei de muncă, apoi fuguţa în Santiago de Chile, Shenzen (China) şi Lima (Peru). În primele 20 de oraşe după creşterea ofertei de muncă singurul european e Istanbul, în vreme ce America de Nord are două – Austin (Texas) şi Montreal.
Cele mai populate oraşe din lume sunt Tokyo (35 milioane de locuitori), Guangzhou, Seoul, Shanghai şi Delhi, cu New York abia pe locul opt, iar Europa are o singură reprezentantă, capitala Rusiei, Moscova.
Aşadar, tabloul indică nişte evoluţii clare. Zonele emergente, în special Asia de Sud-Est şi o parte din America de Sud, se ridică pe seama zbaterilor în criză şi politicilor economice eronate din ultimii 10-15 ani ale Occidentului, care, culmea, finanţează dezvoltarea restului lumii, prin extinderea corporaţiilor aflate în continuă goană după profit.
Astfel, în 5-10 ani zona puternică economic în mod tradiţional riscă să ajungă doar consumator şi difuzor de servicii, dar nu producător fiind, cel puţin din acest punct de vedere, la mâna ţărilor emergente.
