Sunt banii tăi, aşa că ai dreptul să intri în panică primul
Naţionalizarea Dexia a fost o adevărată surpriză pentru cine a luat în serios rezultatele stres-testelor europene. Chiar, cine?
Banca belgiană trecea testele în cadenţa dopurilor de şampanie, cu o solvabilitate curentă de 12,1% şi nu mai mică de 10,4% în cel mai rău scenariu. Solvabilitatea reprezintă raportul dintre capitalurile proprii (mai mult sau mai puţin, în cazul acesta – “core tier 1″ – mai puţin) şi activele totale.
Tehnic, raportul statistic era probabil adevărat. Însă minciuna este că o astfel de rată a capitalurilor ar fi suficientă. În realitate, oricare cifră se poate dovedi insuficientă pentru că nu spune absolut nimic despre calitatea creditelor acordate.
Ei bine, în acest moment Europa începe să plătească pentru propriile minciuni. Întreg testul de stres nu mai face două parale Iar clienţii băncilor au toate motivele să fie îngrijoraţi pentru banii lor.
“Să nu stârnim panică”, “să nu destabilizăm sistemul” – sunt, în banchereza centrală, argumentele pentru care adevărul este ascuns. Argumente falimentare pe termen lung. Dimpotrivă, dacă informaţiile erau tot timpul transparente, tendinţa depunătorilor de-a-şi retrage banii la cel mai mic semnal de alarmă ar fi forţat prudenţa şi ar fi împiedicat excesele băncilor.
N-ar fi fost doar eficient, ci şi moral. Până la urmă, banii sunt ai depunătorilor, nu ai bancherilor.
În România, avem aceeaşi poveste, despre cum băncile locale sunt capitalizate mai mult decât e nevoie şi stau bine-înfipte pe picioare. Aşa o fi, dar în realitate nu există garanţii ci doar grade diferite de şoc la care băncile încep, una câte una, să se prăbuşească.
Acest adevăr simplu e dăunător pentru stabilitatea sistemului, dar sunt banii tăi, aşa că ai dreptul să intri în panică primul. Iată ce trebuie să faci dacă ai bani la bancă:
1. Sunt garantaţi 100.000 de mii de euro. Deci dacă ai o sumă mai mare, pune-o în mai multe conturi, la bănci diferite.
2. Fondul de Garantare are în realitate doar două miliarde de lei, care acoperă depozite eligibile pentru despăgubire de 100 de miliarde de lei. Asta înseamnă că poate absorbi cel mult un faliment mic sau mijlociu. În cazul băncilor măricele, rişti să te trezeşti pe o listă luuuuuungă de aşteptare. Luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuungă!
3. Îţi poţi face o idee despre calitatea portofoliului unei bănci analizând cât de repede a crescut în perioada 2006-2008. Creşterile spectaculoase de “active”, care au făcut din băncuţe semi-anonime rivali la podium, sunt de fapt locuinţe intrate în bilanţ la preţuri exorbitante. Vestea bună în cazul acestor bănci este că ele nu s-au bazat aproape deloc pe economisirea românilor ci pe linii de credit de la băncile mamă. Asta înseamnă că dacă vreuna dă faliment efortul Fondului de Garantare este relativ mic.
4. Evită dobânzile prea mari. Dacă o dobândă este substanţial peste media pieţei, poate fi un semnal că banca respectivă are nevoie disperată de lichiditate.
5. Atenţie, solvabilitatea este un indicator cu două tăişuri. Teoretic, e bine să fie cât mai mare, însă uneori el este crescut la cererea BNR, pentru a compensa alte probleme.
sursa-http://www.riscograma.ro/4938/care-banca-mai-da-faliment/
