Textul acesta va apărea săptămâna viitoare. Mi-am spus că, după atâta vreme (doi ani şi ceva), îmi pot permite o pauză. N-o fac din – să-i spunem aşa – “răzbunare”, nu vreau să demonstrez nimic. Pur şi simplu am obosit. Până şi ideea că aş fi nevoit iarăşi să deschid calculatorul, să-mi torturez ochii (am şi eu, totuşi, o vârstă), să bâjbâi după taste, să respect – ori să încalc (manieră mai eficientă de a respecta) – regulile de bricolare a paginii, rând după rând, mă deprimă. Şi apoi, fie, dar despre ce să mai scriu? Poftim, există anumite zile, mai ales toamna, când orice subiect se arată sau plictisitor, sau excesiv de pretenţios, sau imposibil – cam ca a descifra nişte litere negre pe o foaie neagră, dacă ar fi să comitem o analogie învechită. Pe scurt, n-are nici o importanţă ce subiect alegi: totul este acolo.
De pildă: să afirm că aventura a început acum 24 de luni. Ceea ce ar putea însemna că:
a) În urmă cu 24 de luni (dar numărul nu este riguros exact), am început să lucrez pentru “Comoara Hestugmiţilor”.
b) În urmă cu 24 de luni (iar numărul poate fi exact), am început o aventură (să zicem că aventura implicând-o pe Femeia cu plete negre).
c) În urmă cu 24 de săptămâni (adică de zile de luni), am început să lucrez pentru “Comoara Hestugmiţilor”. (Exprimarea este permisă tot aşa cum este permisă o metonimie ca “Douăzeci de primăveri” pentru “Douăzeci de ani”).
d) În urmă cu 24 de săptămâni (adică de metonimice zile de luni), am început aventura implicând-o pe Femeia cu plete negre. Observaţia că primele texte pomenind-o sunt mult mai vechi de 24 de săptămâni nu marchează o inadvertenţă deosebit de gravă: primele texte puteau constitui foarte bine motivul pentru care aventura, în cele din urmă (adică abia în urmă cu 24 de luni), a început: lucru lesne de crezut în lumina unui calcul simplu. Doi ani (dacă rămânem la doi ani, rotunjind) înseamnă 104 săptămâni. Dacă, din 104, scădem cele 24 (de când a început aventura), obţinem 80. Adică 80 de săptămâni – adică 80 de texte, adică 80 de versiuni ale aceleiaşi declaraţii de dragoste. Care dracu’ femeie (cu ce plete vrea ea, de orice culoare sau nuanţă) rezistă la un asemenea bombardament?
Eu ştiu una, dar n-am să-i divulg numele. Important este că am rezolvat astfel şi textul de săptămâna asta.
