Avem cele mai mici rezerve financiare pe cap de locuitor din UE, doar 1.193 de euro, cu 800 de euro mai puţin decât bulgarii şi cu circa 13.000 de euro mai puţin decât grecii, dar reuşim să le păstrăm uşor peste credite, surplusul relaţiei depozite/credite fiind de 1,3 miliarde de euro. Rata de economisire e însă la pământ, de doar 5,3 euro pe cap de locuitor în intervalul mai 2010-mai 2011, conform unui studiu al AT Kearney.
Problema cu resursele financiare ale familiilor din România e că creditele şi depozitele sunt împărţite inegal, dacă mai toată lumea are credite, foarte puţini sunt cei cu depozite, care însă au valoare mare. Evident, depozitele sunt de găsit în majoritatea covârşitoare la oamenii politici şi protejaţii lor, cu câteva excepţii. Creditele însă sunt, democratic, ale tuturor.
Cum economia românească nu reuşeşte să producă suficient, PIB-ul îşi caută alte debuşeuri şi astfel ajunge să depindă în proporţie de 63,4% de cheltuielile diverse ale gospodăriilor, raportul fiind mai mare doar în Marea Britanie ((65,4%) şi Grecia (74,5%).
Cheltuielile şi veniturile gospodăriilor
(SURSA: INS, AT Kearney)
Iar ecuaţia e mai încurcată de atât. Mai bine de 67,8% din veniturile gospodăriilor (de 2.098 lei/lună în T1 2011) se duc pe utilităţi, hrană, alcool şi ţigări. Restul, de 32,2% e la dispoziţia celorlalţi jucători din economie (bănci, auto,educaţie, sănătate, turism, haine etc) şi e firesc să avem o problemă în economie, când fiecare gospodărie autohtonă are la dispoziţie pentru altceva decât cheltuielile absolut necesare (deşi alcoolul şi tutunul nu sunt o necesitate), doar ceva mai puţin de 700 de lei.
Instituţii monetare şi financiare. Gospodării: depozite, împrumuturi şi deficit (miliarde euro)
(SURSA: Bănci, AT Kearney)
„Aici găsim unul dintre motivele pentru care companiile din România nu reuşesc să se dezvolte suficient de mult. Peste jumătate dintre cele mai mari 100 de companii autohtone ţintesc în afacerile lor direct populaţia, în vreme ce altele depind indirect de evoluţia puterii de cumpărare a gospodăriilor”, spune Daniel Catană, consultant AT Kearney.
Ba ca lucrurile să fie şi mai clare, veniturile sunt mai degrabă în scădere în mod real (inflaţia s-a maajorat cu peste 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2008), prin urmare accesul companiilor la banii din piaţă e cu atât mai limitat.
În Cehia, de exemplu, doar 42% dintre cheltuieli merg în direcţia celor pentru existenţă, iar companiile din economie au la dispoziţie aproape 60% din portofelul cehilor.
Condiţia necesară
pentru modificarea acestei stări de lucruri este crearea de noi locuri de muncă. Uşor de zis, greu de făcut însă, pentru că suntem dependenţi de exporturi în UE, care e în faţa continuării crizei, iar restructurarea unor domenii economice de la noi stagnează.
Rezultanta e simplă. Companiile autohtone, mai ales cele din retail, imobiliare şi tehnologie şi-au cam supraevaluat planurile de business create în 2003-2005. Deocamdată se vede cu ochiul liber în retail şi imobiliare, dar tehnologia care merge momentan cu vântul noutăţii şi marketingului agresiv în pânze, nu mai are mult (dacă nu cumva deja a ajuns acolo) până la a vedea scăderea interesului şi evident a încasărilor.
„E foarte important ca executivii companiilor să privească foarte atent economia pentru a vedea care sunt sursele de venituri şi modalităţile prin care pot ajunge să aibă o parte din ceea ce cheltuie românii, şi, evident să-şi reconfigureze strategiile”, conchide Catană.
