Semnale editoriale
de
Nicolae Sava
Theodor George Calcan: “Atelierele lui Belfegor”
(Editura “Junimea”, 2009)
Noul volum de versuri al poetului de la Tîrgu Neamţ conturează
orizontul liricii sale de pînă acum prin poeme pline de ezitări, răsfrîngeri,
complexe, răbufniri elegiace, cu o supraîncărcare barocă e expresiei, întrun
regim afectiv de natură dramatică. În versurile de acum ale acestui
autor discret şi parcimonios în apariţii editoriale, găsim de toate, naivitate
şi înţelepciune, abuz şi sfială, exerciţii ludice şi reveniri cuminţi spre
canon, preţiozităţi obosite şi prozaism cît cuprinde, producţii poetice
supraîncărcate de sensuri dar şi unele texte graţios de inutile etc. George
Calcan rămîne poetul independent şi rebel al generaţiei sale, dependent
doar de Poezie : « Simt oarecum că trăiesc cum n-ar trebui / poate
bătrîneţea-i aproape. / Am renunţat să-i mai număr zilele şi / nepăsător,
tot mai nepăsător / mă simt privind în jur / fiindcă umblu prin viaţă ca
prin talcioc / şi nu mă gîndesc niciodată / cînd cuiva mîna i-o întind. /
Oare cît am de plată?”
Cartea de maturitate poetică a lui George Calcan trebuie citită,
încet, în timp, cu măsură, precum am privi un tablou retro în care ne-am
regăsit, sub tuşa culorilor, toate amintirile dragi.
Ştefan Ciobanu: « Convoi de tăcere »
(Editura « Priceps Edit», 2009)
La prima ediţie a Concursului naţional de poezie “Grigore Vieru”,
Marele premiu a fost atribuit unui poet cvasinecunoscut, Ştefan Ciobanu
din Bucureşti. Autorul a debutat cu un grupaj de poeme în revista
« Convorbiri literare », la rubrica « Curier de ambe sexe », în februarie
2009, volumul de faţă constituind debutul său editorial. Surprinzător de
talentat, Ştefan Ciobanu are, încă de la primul său volum, aerul poetului
grav care vine să ne demonstreze de unde vine poezia : « dimineaţa / ne
spălăm cu mîini pe faţă / alungăm lupii de pe cearcăne / ne încălţăm / de
235
parcă am vrea să fim înghiţiţi de pantofi // pisica stă în colţul camerei / ca
un început de igrasie ». Şi ne cucereşte în acest demers liric de la pagină
la pagină. Ironic, sentenţios, ambiguu, indecis simbolic, nefăcînd concesii
melancoliei adolescentine cum ne-am aştepta, acest autor ştie să
construiască, cu metafore meşteşugite, o lume paralelă. Emoţionează la el
nu numai lirismul ci şi felul în care pune în pagină poemul. Cartea sa,
construită pe patru capitole cu titluri pronominale, Eu, Tu, El, Ea, se
încheie, fericit, cu un Acatist mai mult decît laic, chiar puţintel erotic.
Ştefan Ciobanu e un poet despre care se va mai scrie.
Vladimir Tescanu: „Negru şi roz”
(Editura “Noema”, roman)
Scriitorul Vladimir Tescanu (alias profesorul Viorel Buruiană)
revine în librării cu un volum mai vechi, cu acelaşi titlu, rescris şi
prescurtat (iniţial, cartea avea două volume), în care regăsim şi trimiteri
la prima sa carte, de mare succes la critica literară, „Palimpsest”. Autorul
reuşeşte, în acest al treilea roman, să obţină efecte noi prin schimbarea
perspectivei narative, dar cu acelaşi univers epic. Conştient de gustul
publicului spre proza mai schematică, mai directă, în stil jurnalistic,
autorul a eliminat din textul iniţial multe dintre fragmentele care
parazitau romanul. Astfel, spre deosebire de primele sale cărţi, destul de
stufoase, în aceasta descoperim, cu plăcută surprindere, o spontaneitate
stilistică şi o arhitectură a textului mai bine elaborată. Prozator
indiscutabil înzestrat, Vladimir Tescanu crează în acest roman o lume
mitizată, cu trimiteri oculte, uneori fabuloase, deşi întîmplările din carte o
pot încadra, la o primă privire, între romanele poliţiste. Romanul „Negru
şi roz” ne atrage atenţia că ne aflăm în faţa unui scriitor profesionist, un
prozator rafinat, care, conştient de talentul său, evoluează fericit de la o
carte la alta.
