Luni 5 septembrie
[II Cor. 8, 7-15; Mc. 3, 6-12]
Epistola a doua catre corinteni 8, 7 – 15:
„7.Ci precum întru toate prisosiţi: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice sârguinţă, în iubirea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi.
8.Nu cu poruncă o spun, ci încercând şi curăţia dragostei voastre, prin sârguinţa altora.
9.Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi.
10.Şi sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este de folos vouă, care încă de anul trecut aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
11.Duceţi dar acum până la capăt fapta, ca precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa să şi îndepliniţi din ce aveţi.
12.Căci dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are.
13.Nu doar ca să fie altora uşurare, iar vouă necaz, ci ca să fie potrivire:
14.Prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire,
15.Precum este scris: „Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit”.”
Evanghelia dupa Marcu 3, 6 – 12:
„6.Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
7.Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat.
8.Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
9.Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;
10.Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi.
11.Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
12.Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.”
„Domnul oprea pe oameni si pe demoni sa Il laude in timpul petrecerii Sale pe pamant, insa cerea ca oamenii sa creada in El si sa plineasca poruncile lui Dumnezeu. Aceeasi lege e in vigoare la Domnul si acum, aceeasi va fi in vigoare si la Judecata: «Nu tot cel ce Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Impărăţia Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Care este în ceruri» (Mt. 7,21). Drept aceea, in biserica incep sa cante: «Slava intru cei de sus lui Dumnezeu», si sfarsesc cu «Vindeca sufletul meu… invata-ma sa fac voia Ta». Fara de asta, slava adusa lui Dumnezeu nu are nici un pret. Ea nici nu iese atunci din suflet, ci este rostita doar cu gura, prin cuvinte straine, drept care Domnul nici nu ia aminte la ea. Trebuie sa facem astfel ca ceilalti sa vada faptele noastre si sa laude pe Domnul, asa incat viata noastra sa fie o lauda adusa lui Dumnezeu, fiindca El este Cel ce lucreaza toate in toti, numai sa nu-L impiedici; la El se suie si lauda pentru faptele bune. Fiecare trebuie sa devina buna mireasma a lui Hristos; atunci, si fara laude va fi o necontenita slavoslovire a Domnului. Floarea de trandafir nu are glas, insa mireasma ei se raspandeste pana departe, in tacere; asa se cade sa traiasca toti crestinii.”
