Saptamana trecuta am inceput sa citesc o carte scrisa de Ben Renshaw, intitulata “Succesul e o stare de spirit”. Poate fi descarcata de pe scribd si merita citita cu atentie. Multe dintre idei imi sunt familiare. Ca de exemplu, ca intr-o relatie de cuplu, primesti atata dragoste cat poti duce. Ca fiecare idila este o reflectie a felului in care ne vedem. Daca ne pretuim, vom fi pretuiti. Ca putem incepe prin a oferi ceea ce dorim sa primim. “Cand intalnesti pe cineva, aminteste-ti ca este o intalnire sfanta. Privind acel om, te vezi pe tine. Cum te porti cu el, la fel te vei purta si cu tine. Cum te gandesti la el, asa te vei gandi si la tine.” Atat de simple, de firesti incat… le uit. Si am nevoie sa mi le reamintesc. Altele, au un aer nou. Nu m-as fi gandit ca succesul e o stare si spirit si – atat, fara de legatura cu insemne exterioare precum bani sau faima. Insa gandindu-ma la derapajele atator vedete, imi dau seama ca Renshaw are dreptate. Tot cartea asta m-a facut sa scriu despre… omul fericit.
Omul fericit este senin si generos. Omul fericit lasa peste tot pe unde trece, o dara de iubire ca o dara ametitoare de parfum. Omul fericit nu scapa nici un prilej de a aduce ceva bun in viata celor pe care ii intalneste – pentru o clipa, o ora, o zi, o saptamana o luna sau o viata. Omul fericit se afla intr-o permanenta stare de gratie si de creativitate, uimindu-i pe cei din jur cu exuberanta si ideile sale pline de seva. Omul fericit traieste aici si acum. Pentru el, existenta este ca o apa curgatoare. Intr-o permanenta unduire, plina de neprevazut. Un neprevazut care il mira si il intelepteste. Omul fericit navigheaza cu chipul luminat de zambet cald, cu ochii plini de incredere, cu pieptul umflat si puternic pentru ca are sprijinul celui mai experimentat copilat: intuitia.
In dimineata asta, am fost omul fericit, desculta, cu picioarele in iarba de matase si soarele pe crestet.
