Când a impus, în 2007, taxa de primă înmatriculare, guvernul Tăriceanu încă nu bănuia ce efecte perverse vor urma.
Motivul oficial al taxei era să împiedice popularea parcului auto cu rable. În realitate, guvernul a cedat lobby-ului făcut de producătorii și importatorii auto, care nu voiau să-și vadă vânzările reduse după eliminarea taxelor de import. În plus, statul s-a bucurat de banii încasați.
În realitate, “rablele” importate din Europa de Vest întinereau media parcului auto iar o bună parte din bani a fost restituită ca urmare a proceselor câștigate de plătitori. Singurii câștigători au rămas importatorii de mașini noi și importatorii, în dauna cumpărătorilor.
Totuși, guvernul și-a continuat lupta contra propriilor contribuabili cu o furie demnă de o cauză mai bună. Fiecare răsturnare în justiție, la nivel local sau european, a adus o formulare nouă din parte legiuitorilor. Iar revolta contribuabililor a fost tratată cu un dispreț suveran.
Însă situația s-a răzbunat. Ceea ce la început părea o frondă exotică, înmatricularea în Bulgaria, a început să devină norma. Cea mai mare ironie este că prin acest procedeu proprietarii scapă nu doar de taxa de înmatriculare ci și de cea pe proprietatea auto, pe care altfel n-ar fi avut nici o intenție s-o eludeze. Iar a doua cea mai mare ironie este că și dacă taxa este eliminată, șoferii nu au nici o motivație să refacă înmatricularea în România, chiar și pe gratis.
Toate amenințările de acum nu valorează nimic. Presupusa limitare la trei luni a timpului în care o mașină poate sta în România are două probleme: nu există o nici un registru pe baza căreia să se poată dovedi că mașina n-a ieșit din țară în acest interval și, chiar dacă ar exista, amenințarea contravine flagrant principiilor liberei circulații în Uniunea Europeană. Mai ales că România încearcă astfel să ocolească iar, nu să respecte, un alt principiu european – cel al liberei circulații a mărfurilor.
Această amenințare a autorităților române ar putea servi cel mult să-i descurajeze pe contribuabilii naivi de la a-și mai înmatricula mașinile în Bulgaria. Numai că naivii se împuținează: abuzul fiscal persistent i-a făcut pe contribuabili să conștientizeze că au mai multe drepturi decât credeau și că forța coercitivă a unui stat nu există decât în măsura în care o masă critică majoritară este dispusă să se conformeze. Exact de această masă critică și-a bătut joc taxa de primă înmatriculare.
Vestea bună este că paguba nu-i foarte mare. Vestea proastă este că ăsta-i doar începutul. Statul abuzează de fiecare taxă pentru a-și acoperi incompetența, iar principalele victime sunt contribuabilii cinstiți, pentru că evazioniștii sunt mult prea greu de prins.
Contribuția la asigurările sociale a fost mărită cu mai mult de trei puncte la începutul lui 2009, ceea ce a făcut ca impozitarea muncii (raportată la costurile totale cu salariile) să ajungă la 45,5%, al șaptelea cel mai înalt nivel din Europa și mai mult decât în 2004, când încă era în vigoare cota progresivă. Deja, în România mai plătesc CAS doar patru milioane de persoane. Din aceștia, aproape jumătate lucrează în insttituții bugetare sau în companii de stat iar încă un sfert declară doar salariul minim. Astfel, doar un milion de persoane mai plătesc taxe la nivelul pe care statul îl pretinde.
TVA a crescut până la al doilea cel mai înalt nivel din Europa la jumătatea lui 2010, în momentul în care o reducere a impozitării ar fi fost necesară pentru a ajuta economia să iasă din recesiune. În cazul impozitului pe profit, deductibilitățile pentru mașini și combustibil au fost limitate în 2009, exact când companiile aveau mai multă nevoie de bani iar inspectorii fiscali nu se rușinează să le spună contribuabililor controlați că ar trebui să meargă cu transportul în comun, nu cu taxi-ul. Iar impozitul “forfetar”, care în 2009 a închis zeci de mii de firme în România, a deschis probabil câteva mii în Cipru și alte offshore-uri.
Însă toate aceste măsuri au avut efecte aproape nule. Cu toate măririle de taxe și cu toată agresivitatea Fiscului, în prima jumătate a lui 2011 taxele încasate au fost cu câteva procente mai mici decât în prima jumătate a lui 2008, deși PIB nominal este mai mare decât era atunci.
Scenariul “înmatriculărilor bulgărești” amenință acum să lovească finanțale publice la toate nivelurile și aproape nimic nu mai poate opri acest tren. Poate doar reconstruirea de la zero sistemului fiscal, cu taxe, proceduri și funcționari cu tot.
SURSA-http://www.riscograma.ro/4817/lectia-masinilor-cu-numar-bulgaresc/
