O prietenă care se ocupă de criptanaliză îmi atrage atenţia asupra unor stângăcii strecurate în textul meu intitulat “Reculegere” (şi publicat la 4 septembrie 2011 – http://comoarahestugmitilor.wordpress.com/). Fiind foarte scurt, îl reproduc integral:
“Da iaa alaa dndadnanlnn, naian! Aeaan aaddlila aeda naian nnddan. adaa aana aa dea iaa eadldn ainnin naaananen. aa ana adaa aa aa idaa. Na aa ea na nealnnaa ela aaddli ednaaaa na naa dnaana, ndndaedan aan?
(Cheia: prenumele şi numele ei)”.
Prima eroare: din cele 5 fraze criptate, două încep cu minusculă. Deci: nu am respectat în mod constant regula majusculei. Deci: este posibil ca, în restul mesajului, să existe şi alte minuscule ce criptează majuscule. Cu alte cuvinte, este posibil să existe şi prenumele “ei” (care face parte, conform indicaţiei finale, din cheie).
Desigur, nu este exclus nici ca indicaţia să fie înşelătoare (de pildă: să avem nu realmente un nume şi un prenume, cum ar fi “Beatrice Portinari”, “Ana Pauker”, “Pernette du Guillet” ori “Lou Salomé”, ci chiar “prenumele şi numele ei” drept cheie), nici ca ea să fie pur şi simplu falsă. Dar putem (şi trebuie) să începem de la ipoteza că ar fi reală şi corectă.
Pe de altă parte, este aproape cert că nu a fost utilizat un cifru monoalfabetic de substituţie de tip “Caesar”, având în vedere numărul mare de repetiţii dinlăuntrul cuvintelor (“iaa”, “alaa”, “naaananen” sau – mai ales – “ednaaaa”). În plus, completa absenţă a multor litere – “r”, “t”, “s”… – , inclusiv dintre vocale – “u”, “o” – şi neobişnuita frecvenţă a altora (“n”, “d”, “a”) demonstrează clar că nu putem rezolva problema căutând un sistem facil de echivalenţe, de exemplu încercând să citim întotdeauna “F” în loc de “n”, “O” în loc de “d” şi “C” în loc de “a”, astfel încât “nda” să însemne “FOC”.
Urmează punctuaţia. Dacă vom începe, ca şi în cazul literelor, prin a admite că punctele, virgula, semnul exclamării şi semnul întrebării nu au fost aşezate arbitrar în text, pentru a deruta lectura, sau că ar avea cine ştie ce altă semnificaţie momentan ocultă, este relativ uşor de observat că “naian”, aşa cum este situat, poate constitui un “fir” de luat în considerare.
După cum va fi reieşit din cele notate până aici, probabilitatea ca “naian” din textul cifrat să fie un palindrom şi în textul în clar tinde energic spre zero. (Ceea ce ne dezamăgeşte puţin, dat fiind că, dacă “potop” sau “capac” erau prea vag susceptibile să fie plasate astfel într-o propoziţie românească, palindromul “madam” s-ar fi potrivit excelent – precedat de virgulă şi succedat de semnul exclamării: “… , madam!”). Sesizăm, însă, că “naian” se repetă în propoziţia imediat următoare, constituind cea mai lungă serie de litere ce revine identic în textul cifrat. Eventualitatea unei coincidenţe, în cazul unui cifru polialfabetic, fiind practic nulă, se confirmă astfel că avem de-a face cu un cifru monoalfabetic. Să ne imaginăm două coloane, cea din stânga reprezentând alfabetul limbii române, iar cea din dreapta reprezentând cheia, reluată continuu de sus până jos. De unde rezultă (pentru că, fatalmente, un număr mic de litere substituind un număr mare de litere, fiecare dintre cele aparţinând cheii – care poate conţine ea însăşi anumite repetiţii, dacă, să zicem, numele “ei” ar fi “Portinari”, unde “r” şi “i” apar de câte două ori – va cripta mai multe din alfabet) că, procedând astfel, nu vom obţine direct soluţia (textul în clar), ci un număr de posibile soluţii ce vor trebui, toate, încercate. Sarcină dificilă şi implicând destulă migală, dar, în cele din urmă, nu peste puterile omeneşti.
Aici, i-am surâs abilei mele interlocutoare: dacă am înţeles corect, intuiţia ei profesională şi feminină îi sugera că “naian” face parte din cheie şi că descifrarea sa ar duce apoi îndată la rezolvarea chestiunii. Suplimentar, e aproape limpede că, dacă indicaţia dată în clar la finalul textului este reală şi corectă, iar semnele de punctuaţie sunt folosite normal, atunci “naian” reprezintă prenumele “ei” – deoarece prima propoziţie i-ar fi adresată în chip direct – şi este mult mai plauzibil ca un îndrăgostit să-i strige iubitei “cutare şi cutare, Beatrice!” decât “cutare şi cutare, Popescu!”. De unde rezultă că drumul cel mai scurt până la soluţie ar fi să încercăm o jumătate de cheie pe coloana din dreapta – până când obţinem un număr satisfăcător de cuvinte plauzibile conform tabelelor de frecvenţă pentru limba română – , aşa e? (A surâs la rândul ei). Bine, dar, să fim serioşi, înseamnă că avem o jumătate de cheie şi o serie imensă de soluţii posibile, ţinând cont de ceea ce chiar tu ai spus mai înainte, anume că până şi după descoperirea cheii întregi ar mai rămâne de optat între diverse corespondenţe (dacă o singură literă din cheie substituie mai multe din textul în clar). Şi mai e ceva: toată această muncă s-ar înmulţi cu numărul de prenume feminine – să punem că româneşti, ori măcar suportabile în spaţiul românesc – alcătuite din câte 5 litere. Fă tu calculul – eu mă voi mulţumi să-ţi semnalez câteva: Adela, Anuca, Anuţa, Anita, Alina, Elena, Elina, Irina, Maria, Delia, Ioana, Ilona, Daria, Sonia, Sofia, Alice, Alisa, Leila, Timea, Lamia, Irene, Anais, Catia, Katia, Paula, Greta, Liana, Margo, Berta, Luana, Flori, Xenia, Aneta, Marga, Helga, Andra, Iulia, Julia, Tania, Stela, Stana, Adina, Lidia, Livia, Crina, Doina, Lucia, Chira, Celia, Sanda, Vanda, Marta, Luisa, Luiza, Lelia, Varia, Viola, Diana, Eliza, Amira etc.
Luându-şi o ţigară, mă privi ca pe o ciudăţenie (dar ca pe una de-a dreptul comică). Îţi dai seama ce plasă de sofisme ţeşi, nu?, m-a întrebat. Ştim foarte bine amândoi că în toată problema există un viciu major: nu este vorba, cum ar fi logic, despre un alfabet trecut în alt alfabet prin intermediul unei chei, ci despre o cheie care ţine ea însăşi locul celui de-al doilea alfabet. Trişezi. Cu mijloace clasice, este practic imposibil să descifrezi mesajul, însă tu te-ai bazat pe altceva, iar miza ta a fost altundeva. Nu criptanaliza – bazată pe studiul relaţilor ferme, de tip matematic – este cea care poate să dea soluţia, ci o evidenţă pe care acest exerciţiu o voalează (recunosc: foarte ingenios). Calculul ar fi condus repede la perplexitate, fiindcă în mesajul tău figurează numai 6 litere diferite, repetate în diverse combinaţii. Dacă toate ar fi făcut parte din cheie, ştiindu-se că, dintre ele, 5 alcătuiesc prenumele, chestiunea s-ar fi redus la o banală anagramă, eventual recurgând la stratageme ieftine cum ar fi acronimele ori Dumnezeu ştie ce substituire foarte evidentă pentru cine are un dram de cultură generală. (A tras un fum). Sau chiar aşa stau lucrurile?… Ziceam de acronime fiindcă doar iniţiala numelui apare în cheie, mincinosule!, iar numele întreg este cifrat în mesaj. Uite – şi mi-a întins o hârtie pe care scrisese: “cheia”, “de ce”, “spaimei”. Toate făceau parte din soluţie.
Data viitoare jur că:
1. Voi utiliza un cifru cuantic.
2. Nu voi mai accepta, când e vorba de criptanaliste, decât discuţii pe teme casnice, bucătărie, detergenţi…
