Am primit la redactie urmatorul articol-eseu, din partea unui medic din Cluj, care semneaza EUmobilis. Il redam integral in continuare.
=======================
Actualitatea alegorica a “Drobului de sare”
(6 august 2011 – Schimbarea la fata)
Nota a I-a
“Mare minune, om bun…
Bine m-ai invatat, om bun…
Foarte multamesc, om bun…”
(Creanga I. – Prostia omeneasca)
Fascinatia exercitata de catre marile aglomerari urbane, cu atractiile lor de ordin spiritual si material (sau invers!), atrage dupa ea si o multitudine de motive de ingrijorare, in primul rand de natura sanogena – dissanogena.
Aflam – de pilda – din numeroase rapoarte ale OMS-ului – ca circa o treime din populatia Terrei, localizata tot mai preponderent in aglomerarile mai8 sus mentionate, este “supraponderala”, adica sufera (fizic si psihic!!) de diferite grade de obezitate cu multiplele ei prelungiri in asa-numita “patologie a plethorei”, incepand cu variile ipostaze ale bolilor cardio-vasculare (nu in ultimul rand a celor cerebro-vasculare, cu toate complicatiile lor pe termen scurt, mediu si lung…) – (trecand sau nu si prin veriga “diabezitatii”) si continuand cu alte mari capitole de patologie umana, avand ca numitor comun stresul oxidativ si mediul mutagen pe care acesta il creeaza, favorizand – printre altele – atat aparitia si evolutia diferitelor aspecte ale bolilor auto-imune – cu predilectie pentru anumite organe si sisteme biologice, dar neocolind nici unul dintre ele si incheind cu cele care alarmeaza cel mai mult, dar fara a fi necesarmente cel mai mare pericol actual pentru specia Homo sapiens sapiens (Cancerele!).
De fapt, “Drumul Cancerului” trece prin foarte multe “statii” mai mult sau mai putin luate in seama de “culmea Creatiei” in goana ei dupa… paradisuri… (statii in care ar mai fi posibilita schimbarea macazului, ceea ce se si intampla de multe ori, dar nu intotdeauna in directia optima)
Am atins cu acest paragraf un aspect al existentei de cea mai mare importanta: “Comportamentul”. Dar el va face obiectul unor materiale, dezbateri ulteriore.
Scopul acestei prime note referitoare la minusurile capacitatii noastre de a judeca atat in contextul treb8urilor cotidiene, cat si cu o bataie mai lunga – problematica sanogenezei, adica punerea in practica (“implementarea”) a frumoaselor teorii despre profilaxia imbolnavirilor de tot felul, mutarea efectiva si eficienta a accentului de pe multitudinea de tratamente (fie ele “clasice”/alopate, fie atat de mult vehiculatele – in ultima vreme – “terapii alternative”), dar tot “terapii” si nu de “profilaxie primara”.
Dar despre aceste optiuni trebuie sa discute mai ales medicii si in nici un caz “fosti contabili la C.A.P.”, deveniti peste noapte mari manageri intr-un domeniu atat de complex cum este acela l frontierei dintre viata si moarte…
Si pentruy a incheia rotund acest prim material, lansez in dezbaterea celor interesati de o astfel de tema conceptul de “urbanistica sanogena” si modalitati de promovare a sanogeneze in mediul citadin.
