E o veste bună când cineva dă semne că mai gândește și pe termen lung. Reversul apare însă când destinația îndepărtată e foarte clară dar prăpastia de pe traseu – nu!
[Claw me the money | sursa ilustrației: CursDeGuvernare.ro | votează-l pe grafician în concursul internațional de caricatură]
“O problemă aparte o ridică actualul sistem al pensiilor de stat obligatorii: un român lucrează pe parcursul vieții circa 40 de ani. Cotizația la sistemul de pensii este de aproape o treime din venit. Aceasta înseamnă că după 40 de ani de muncă ar trebui să primească 12 ani salariu gratis – fără să pune la socoteală dobânda care i s-ar cuveni și care ar depăși suma cu care a cotizat. Dacă ne raportăm la speranța medie de viață de 72 de ani și ținem cont de raportul dintre pensia medie și salariul mediu (1/2), vedem că românii recuperează un sfert din banii pe care i-au plătit. Așadar, sistemul public de pensii afectează grav dreptul de proprietate și, pe cale de consecință, trebuie treptat desființat. La momentul aplicării sale, desființarea sistemului public de pensii va presupune încetarea plăților contribuției aferente la buget (CAS), cu achitarea pensiilor existente (actualele încasări din TVA ar fi suficiente, de pildă). Românii vor fi liberi să economisească pentru pensie atât cât vor dori și să dispună de economisirile lor cum vor voi (fie să le încredințeze unui fond de administrare, fie să le investească singuri). În aceste condiții, este de așteptat că vor fi stimulate economisirea, cumpătarea și spiritul de prevedere.”
Aceasta este propunerea Institutului de Studii Populare, care a stârnit atâta vâlvă în ultimele zile, expediată în doar câteva rânduri ale celor peste 200 de pagini despre “ordoliberalism”.
Pentru a desființa un sistem de pensii trebuie ca fie plătitorii de contribuție, fie beneficiarii de pensie să fie deposedați de drepturi. În sistemul bugetar-fiscal de acum, a treia cale nu există… în orice caz nu la nivelul de acum al cunoștințelor despre termodinamică. Sugestia despre TVA pare să rezolve lucrurile elegant, însă în realitate plătitorii de contribuții sunt păgubiți. Mai exact, ei continuă să plătească dar nu vor mai avea dreptul la nimic.
De ce? Pentru că în realitate impozitele pe muncă merg aproape integral la plata pensiilor, nu doar partea individualizată drept CAS. Sumele strânse din impozitul pe salarii abia acoperă deficitul sistemului de pensii.
Dacă statul decide să desființeze sistemul de pensii și, prin urmare, să nu mai perceapă CAS, contribuabilii pierd dreptul la pensie dar vor plăti în continuare impozit pe venit, fără să primească nimic în schimbul lui.
Nu prea există soluție la această problemă, decât ca întâi să fie eliminate toate celelalte impozite, iar la dispariția sistemului de pensii impozitarea muncii să fie redus la zero. Însă ce ar însemna asta? TVA merge deja la plata pensiilor. Profiturile vor dispărea, căci toți patronii își vor trece toate veniturile pe de-acum inutile “carte de muncă”. Restul cheltuielilor ar rămâne în seama impozitelor pe proprietăți, redevențelor, accizelor – adică ceva mai puțin de 5% din PIB. Chiar și pentru un stat minimal, șocul s-ar putea dovedi prea mare.
Mult mai realistă ar fi o impozitare a muncii neînrobitoare – 25% în loc de 45% – de pe urma căreia să fie susținute exclusiv pensiile. În felul acesta, TVA (care nici ea nu aduce foarte mult – cam 7-8% din PIB) rămâne disponibilă pentru plata altor cheltuieli ale “statului minimal”.
Despre salariul minim, ISP servește aceeași teorie valoroasă dar eliptică de context. Într-adevăr, rolul economic al unui salariu minim este preponderent (dar nu complet) negativ, iar un salariu minim prea ridicat provoacă șomaj. Însă salariul minim mai are și un rol fiscal, care este preponderent pozitiv pentru colectarea de impozite. Existența lui îi împiedică pe angajatori să încheie contracte fictive pe un singur leu pe care să le arate inspectorilor de muncă veniți în control.
Să ne înțelegem: ar fi excelent dacă nu ar mai trebui să plătim din bani publici inspectori de muncă și ar fi sublim dacă statul ar avea mai puține pârghii de coerciție fiscală. Dar atunci e mai onest și mai eficient să propunem direct eliminarea tuturor impozitelor pe muncă, caz în care salariul minim chiar devine inutil. Să elimini salariul minim dar să păstrezi impozitele ar fi doar un formalism cu efecte perverse.
Da, sistemul de pensii trebuie reparat urgent, cu soluții acoperitoare și pe termen scurt, și pe termen lung. Dar nu cu lozinci culese din manualele de economie contrafactuală.
http://www.riscograma.ro/4603/desfiintam-odata-sistemul-public-de-pensii-salariul-minim-dar-impozitele/
