Lumea modernă își are personalitățile sale, schimbate față de alte epoci doar în aparență având însă o structură intimă neschimbată, cu aceleași sentimente ancestrale din care nevoia unei perechi este primordială rareori în viața obișnuită găsim perechi ideale și bineînțeles că eroii din romane nu se abat de la această regulă.
Cartea unei autoare de excepție, relativ tânără, este o perindare atât prin aparențele vieții, dar mai ales în catacombele ei cele mai intime unde nu prea este oridne, frumusețe și etică.
Romanul își are acțiunea într-un orășel aflat undeva într-o insulă din arhipelagul suedez, unde într-o bună zi este descoperit cadavrul unei femei plutind într-un loc unde poate pluti într-un apartament înghețat, adică în cada din baie.
Femeia era frumoasă și tânără, se numea Alexandra iar descoperirea a făcut-o Erico Falck, o scriitoare, fostă prietenă din copilărie, dar cele două femei nu se mai văzuseră de 25 de ani.
Părinții Alexandrei o roagă pe Erico să scrie un articol despre decedată iar pentru a-l face cât mai documentat, scriitoarea are nevoie să-i cunoască pe cei care au fost apropiații Alexandrei. Cu acest prilej Erico află lucruri spectaculoase, mai ales că femeile au multe lucruri de ascuns, iar frica lor este poate mai labilă și mai ușor influențabilă de tot și de toate lucrurile, atmosfera și oamenii cu tot ce reprezintă ei.
Cititorul rămâne mai mult sau mai puțin șocat de ceea ce află și încet, încet i se pare că va descoperi cine a ucis-o pe Alexandra, însă în paginile ce vin se deschid alte perspective și trebuie să facă deducțiile de la început și tot așa ne pierdem cu toții într-un tunel cu zig-zaguri neluminate decât atunci când dorește autoarea.
Cartea are calități remarcabile, multă psihologie, personajele sunt foarte reale și le putem întâlni și în societatea noastră.
(horia petru vertan)
Camilla Läckberg
Prințesa ghețurilor
Editura Trei, București, 2010
