Poeme de Dan Mircea Cipariu
biletul de dragoste
simt miros de sînge şi viaţă
în pauzele noastre lungi şi dese
privirile noastre aşteaptă oase şi carne
carne şi oase
mărturii neştiute despre cum tranşezi din tine cel mai bine şi mai profund
„tranşare de sine & consum de sine”
tăcerea ne arată
hieroglife şi herghelii
colivii şi prevestiri
cioburi
şi un tîrg de vechituri
e o tăcere peste care putem pune
mult whiskey
multă gheaţă
eclipsa de soare
„poezia e o artă de însingurat”
–asta-i moneda ce s e bate
pentru mine
cinci talanţi de însingurare
cu care pot cumpăra şi vinde
tot universul
dar niciun suflet pe de-a-ntregul
cinci talanţi de însingurare
multiplicaţi
din cartuşe de viaţă
din scrisul fără semantică şi constrîngeri
din umbre şi patimi
din vulcanii ascunşi în oglinzi
intru în propriul meu creier şi oraş interior
pe propria mea străduţă cu parcări şi lumini subterane
caut adevărul şi consecinţele lui primare
caut adevărul care nu mi s-a spus
din complicitate
ruşine
sau
teamă
„iubeşte sau stăpîneşte!” – iată revoluţia
care-mi atacă inima şi scrisul
iată şarpele turbo
zeul din subconştient care-mi cere zilnic
alcool şi uitare
de la Orient la Occident:
singurătea e mereu pe val
mereu înaintea Sfîrşitului
mereu cu şapte vieţi!
Es Kribelt…
şampanie şi nostalgii carnivore
fluturi în stomac
în creier
ferestre şi porţi trîntite din teamă
cuvintele sunt de prisos:
nu am cîştigat niciun război
nu am ieşit din criză
umbrele îmi calcă în picioare viaţa şi scrisul!
în piaţă insomnii
pepeni galbeni
negustori de măşti şi de timp
un recuperator îmi strigă pînă la epuizare:
„nu poţi vinde sufletul acesta decît dacă el este foarte curat!”
Ceasornicăria Orfeu
trăiesc între limite şi bucătării
aştept un doctor de suflete
aştept o maşinărie de curăţat spaimele
sunt un client resemnat dar perfecţionist:
livrez singurătate
saci
camioane
vagoane
bombardiere de singurătate
Ceasornicăria Orfeu
aşteaptă tot ce-i mai bun de la mine!
repede-înainte
în ziare scrie
că vom muri de sete căldură şi foame
în ziare
nimeni nu îşi cere iertare de la nimeni
în ziare
comerţul cu cartuşerii e în floare
fericirea stă hămesită la podea
călcată în picioare de ideologi şi cardinali
ce-a mai rămas e pe ultimul raft:
o supradoză de aşteptare!
blues poems
inima ta are ieşire la mare
inima ta dă timidă din picioare
inima ta îmi scrie: – Hai Liberare!
inima ta aşteaptă cutremure interioare
inima ta se hrăneşte cu mine
inima ta vrea eliberarea de sine
inima ta stinge lumina
inima ta – amoranina
Din volumul în lucru, “Cartuşeria & Blues Poems”
