Împărțirea administrativă eșuează pe mâna politrucilor
“Ținutul Secuiesc” nu există, spun politicienii majoritari, cu o ofuscare ce sugerează contrariul. În timpul ăsta, toate inițiativele de reorganizare a României pornesc exact de la teritoriul în cauză. Încearcă fie să-l individualizeze (UDMR), fie să-l dilueze (PDL), fie să-l destrame (PSD). În tot acest proces, pentru niciun partid nu mai contează că agenda lor cu un singur punct fix duce la o împărțire suboptimă și uneori aberantă în restul țării. Mai mult, rezultatele se suprapun perfect peste stilul de-a face politică al respectivelor partide, de la atitudine până la rezultate.
UDMR este singurul partid care s-a pregătit din timp pentru dezbaterea pe teme regionalizării și a întocmit chiar o hartă a întregii țări. A avut grijă să decupeze mai întâi județele Mureș, Harghita și Covasna într-o singură regiune, după care a desenat de jur împrejur regiuni asemănătoare, adică formate dintr-o medie de trei județe.
Însă nici n-a mai ținut cont de ambițiile locale atunci când a lipit Galați de Brăila și nici de optimalitățile economice și sociale atunci când a divizat țara în regiuni foarte puternice respectiv foarte slabe. Cele din urmă rămân dependente de vecini, la fel cum sunt și acum județele care le formează: Alba-Hunedoara, Gorj-Vâlcea, Teleorman-Giurgiu sau Suceava Botoșani.
PDL nu s-a pregătit dar a scos din pălărie formula de organizare în regiuni de dezvoltare care datează din 1998. Singurul merit al său este că, fiind o formulă deja-existentă și cunoscută, se scurtează elimină negocierile și se scurtează procesul de adoptare. Tot asta este și principala sa problemă. Nu va exista dezbatere publică deși nu a existat nici atunci. Este politica faptului împlinit.
La întocmirea acestei împărțiri, tot Ținutul Secuiesc a fost cheia de boltă. El a fost comasat cu trei județe românești pentru ca populația maghiară să rămână în minoritate.Nu este foarte clar cu ce ajută o astfel de atitudine, căci cum încurcă știm deja.
Altfel, din punct de vedere economic și social, majoritatea regiunilor sunt coerente, chiar și cea în cauză. Excepție fac regiunea Sud-Est, care se întinde de la Mangalia până la Adjud fără vreo coerență logică și regiunea Sud, care alătură Curtea de Argeș cu Călărași.
PSD a venit cu o formulă de reacție rapidă marca Surupăceanu, mai caraghioasă decât toate trei. I s-ar putea spune ușor “Țara Cârnaților”, pentru că tinde să înșire județele liniar și pentru că ar avea chiar o oarecare rațiune economică: Nu mai e nevoie să fie stabilite trasee întortocheate atunci când pleacă la drum caravana electorală cu cârnați.
Baza de pornire este despărțirea celor trei județe cu orice preț. Orice alte criterii cad în plan secund.
Autorul folosește argumentul uniformității PIB, dar nu se jenează să mute Harghita peste munți, în Moldova, să cupleze județul Mureș cu Satu-Mare sau să deseneze un teribil traseu turistic din Bușteni până la Sulina.
PNL, deși teoretic e în măsură să provoace așteptări ceva mai ridicate, face exact așa cum ne-a obișnuit: nu propune nimic.
Update: USL și-a anunțat “viziunea comună”, care presupune preluarea regiunilor de dezvoltare din ’98 dar și păstrarea județelor actuale. Trist!
