Adrian Majuru: Nu este bine sa provoci timpul

Dupa o perioada in care s-a lasat asteptat, Adrian Majuru recupereaza si, in mai putin de o luna de zile, lanseaza doua volume. Unul trateaza problematica zonei “Rahova Ferentari” din Bucuresti, celalalt reprezinta o premiera, adunand sub titlul “Spate variatiuni pentru flautul fermecat” proza scurta. Despre povestile povestirilor, surse de inspiratie, copilarie si locuri memorabile ale Bucurestiului, in cele ce urmeaza

Care sunt povestile din spatele celor “Sapte variatiuni pentru flautul fermecat”?

Personajele povestilor sunt niste instrumente. Volumul este construit pe structura unui octet. Sunt opt instrumente care spun o poveste muzicala si care leaga destine.E putin probabil ca cineva sa se gandeasca la faptul ca, din Bucurestiul lui Brancoveanu, a plecat clavecinul pe care a invatat Mozart.   O alta poveste este legata de o confrerie a instrumentistilor care a existat in Constantinopolul turcesc si de un personaj real, cunoscut sub numele de clarinetistul. Acesta a fost Mare Vizir timp de cateva ore.  Povestea mea coboara in Constantinopolul  Venetian din secolul XIII si se sfarseste cu o piesa foarte cunoscuta si indragita de mai bine de 200 de ani, “Anonimul Venetian”. Clarinetul pleaca, de fapt, din Valahia oferit ca dar de Serban Cantacuzino noului Mare Vizir. Un alte personaj este…pianul, din povestea “Pianistul”, in care apare si Franz Liszt. Acesta a fost la Bucuresti in 1847, intr-o vreme cand nu avea foarte multi bani si a cantat cu precadere pentru protipendada. Liszt se foloseste de muzica pentru a vedea  ce se va intampla cu poporul sau peste 100 de ani.  Darul de a vedea prin muzica precum  printr-un hublou, intamplari si desfasurari viitoare, este real.

Orice scriitor aresurse de inspiratie…

Fotografia ma ajuta sa scriu, alaturi de muzica clasica dar nu numai. Spre exemplu, povestirea “Cea care asteapta”, am scris-o ascultand Creedance Clearwater Revival, Dire Straits sau Pink Floyd. Datorez muzicii foarte mult.  Cred ca o expozitie cu fotografie contemporana ajuta foarte mult daca o pui in balans cu fotografie veche, din acelasi loc, in ipostaze apropiate. Aceasta este o expozitie de arta si rafinament.

Care sunt amintirle legate de Bucuresti din copilaria lui Adrian Majuru?

Este greu sa surprinzi pentru ca era circumscrisa cartierului si arareori mergeai in afara lui, doar daca aveai scoala mai departe, si puteai sa explorezi o alta lume. Este perioada in care incerci sa fii in preajma altor adulti, apare cenzura in comportament. Acum spatiile mi se par mai mari pentru ca retina copilariei si a adolescentei are o alta profunzime, care te face sa vezi totul supra –dimensionat. Erau mult mai multe refugii pentru inimitatea muzicii si a lecturii. Acum sunt subterfugii, care elimina distante.  Nu mai ai bucuria asteptarii unei scrisori. O vrei repede, si pentru ca o vrei repede, o vrei si pe ea repede. Ceea ce genereaza modificari chiar si in morfologia vietii sexuale, fizionomie, metabolism. Astazi, foarte multi tineri au capatat forme. Trec pragrui mai devreme decat noi am fi visat cu 20 -30 de ani in urma.

 Se distrau mai bine decat noi bunicii nostri?

Este bine sa aflam ce anume se intampla cu noi si putem afla desfasurarile prezentului, culmea, studiind si afland ce anume s-a intamplat cu tinerii de altadata, cand aveau varsta noastra. Aveau ei timp liber, puteau merge la un concert? Destul de complicat. Mergeau la ceaiuri dansate, se puteau intalni intre ei, insa insotiti de un adult care era, in cele din urma, exilat intr-un salon destinat adultilor. Pentru bunicii si strabunicii nostri a fost si mai complicat pentru ca erau supravegheati si in timpul dansurilor, programte conform carnetelului pentru bal. Cred ca istoria te ajuta sa intelegi ce se intampla cu tine acum.

 

Ai scris despre sinucidere. Sunt romanii predispusi la asa ceva?

Pe mine m-a preocupat foarte mult partea mai intunecata a istoriei si a naturii umane. Este un revers al medaliei pe care il purtam cu noi tot timpul, toata viata. Granita este foarte fragila, echilibrul este greu de pastrat.  Oricand ne paste prabusirea, in fata unui esec de-un fel sau altul.  Cred ca sinuciderea este povestea unui certat cu moartea, nu cu viata. O grabeste. Noi tinerii suntem adesea in apropierea ei, asta apropo de Romeo si Julieta, Cezar si Cleopatra. Eu zic ca povestea asta a granitelor fragile este cam asa… Intai pleaca sufletul.  Te plictisesti, o plictiseala care te curpinde cu incetul. Simti ca ai vrea lucruri schimbate, in detalii mici. Este greu sa –I spui iubitei tale insa ii dai de inteles prin gesturi. Intre timp, distantele cresc. Sufletul tau sta la panda sa iasa, trupul ramane pe loc. Asta inseamna ca vii mai tarziu acasa, ca te retragi in preocupari de alt fel decat de a fi alaturi de ea, si in cele din urma fugi. Din nefericire, abia atunci apare marturisirea. Ideal ar fi sa existe un dialog continuu legat de evolutia starilor sufletesti. Sinuciderea este un punct final,  la care se ajunge rar. Are si o formatare culturala. In anumite culturi, este mai des intalnita. In Transilvania si Ungaria. Foarte putin in Romania.

 

Ce parere ai despre barbatii din Romania?

Ma intristeaza ca doar subterfugiile banale ii mai pasioneaza si ii mai fac pasionali pe barbatii romani. Dar nu chiar pe toti. Eu cred ca exista o demografie restransa de cuceritori. Unul din volumele publicate de mine in colectia Bucurestiul Subteran, este dedicat prostitutiei – intre cuceritor si platitor. Pentru ca ea a trebuit sa se adapteze, in functie de situatii, circumstante sociale, cutume. La inceputul istoriei, a fost o batalie crancena intre sfiosi si cuceritori.  Sfiosii s-au coalizat si i-au eliminat pe putinii cuceritori care faceau fronda si vroiau sa-si impuna punctul de vedere si sa cucereasca, fara compromisuri. Sfiosul nu e obisnuit sa cucereasca, el plateste. Cuceritorul convinge. Eu sunt convins ca cel putin o data in viata, o fata intalneste un astfel de cuceritor.

 

Ce locuri din Bucuresti merita vazute?

Locul din Bucuresti pe care ar merita sa il vezi, este acela care te ajuta sa te simti bine. Sunt multe astfel de locuri. Eu v-as sugera sa faceti o calatorie printr-un vechi cartier negustoresc, sa plecati din zona Pietii Universitatii pe jos,  prin Bulevardul Carol, apoi pe strada Mantuleasca si pe stradutele colaterale, pana pe strada Traian. Un alt fragment de oras care merita vazut este zona cuprinsa intre Soseaua Aviatorilor si zona Dorobantilor. Este cel mai la indemana experiment pentru a vedea unde te-ai putea simti bine si cum ti-ai putea spori confortul de viata prin modul de locuire. Si care nici nu costa mult- doar cat un bilet de metrou.

Cand vom putea vizita din nou Muzeul Nicolae Minovici?

Acest muzeu din nordul capitalei, cu colectia sa impresionanta de arta populara si caldirea construita in stil romanesc in 1905, va intra in santier de consolidare anul acesta. Vom avea foarte multe lucruri frumoase de facut acolo. E inconjurat de un parc fabulos care, unic in Bucuresti, care va avea o tematica aparte a recreerii.

Care sunt amintirle legate de Bucuresti din copilaria lui Adrian Majuru?

Este greu sa surprinzi pentru ca era circumscrisa cartierului si arareori mergeai in afara lui, doar daca aveai scoala mai departe, si puteai sa explorezi o alta lume. Este perioada in care incerci sa fii in preajma altor adulti, apare cenzura in comportament. Acum spatiile mi se par mai mari pentru ca retina copilariei si a adolescentei are o alta profunzime, care te face sa vezi totul supra –dimensionat. Erau mult mai multe refugii pentru inimitatea muzicii si a lecturii. Acum sunt subterfugii, care elimina distante.  Nu mai ai bucuria asteptarii unei scrisori. O vrei repede, si pentru ca o vrei repede, o vrei si pe ea repede. Ceea ce genereaza modificari chiar si in morfologia vietii sexuale, fizionomie, metabolism. Astazi, foarte multi tineri au capatat forme. Trec pragrui mai devreme decat noi am fi visat cu 20 -30 de ani in urma.

Se distrau mai bine bunicii nostri decat noi?

Este bine sa aflam ce anume se intampla cu noi si putem afla desfasurarile prezentului, culmea, studiind si afland ce anume s-a intamplat cu tinerii de altadata, cand aveau varsta noastra. Aveau ei timp liber, puteau merge la un concert? Destul de complicat. Mergeau la ceaiuri dansate, se puteau intalni intre ei, insa insotiti de un adult care era, in cele din urma, exilat intr-un salon destinat adultilor. Pentru bunicii si strabunicii nostri a fost si mai complicat pentru ca erau supravegheati si in timpul dansurilor, programte conform carnetelului pentru bal. Cred ca istoria te ajuta sa intelegi ce se intampla cu tine acum.

 

Ai scris despre sinucidere. Sunt romanii predispusi la asa ceva?

Pe mine m-a preocupat foarte mult partea mai intunecata a istoriei si a naturii umane. Este un revers al medaliei pe care il purtam cu noi tot timpul, toata viata. Granita este foarte fragila, echilibrul este greu de pastrat.  Oricand ne paste prabusirea, in fata unui esec de-un fel sau altul.  Cred ca sinuciderea este povestea unui certat cu moartea, nu cu viata. O grabeste. Noi tinerii suntem adesea in apropierea ei, asta apropo de Romeo si Julieta, Cezar si Cleopatra. Eu zic ca povestea asta a granitelor fragile este cam asa… Intai pleaca sufletul.  Te plictisesti, o plictiseala care te curpinde cu incetul. Simti ca ai vrea lucruri schimbate, in detalii mici. Este greu sa –I spui iubitei tale insa ii dai de inteles prin gesturi. Intre timp, distantele cresc. Sufletul tau sta la panda sa iasa, trupul ramane pe loc. Asta inseamna ca vii mai tarziu acasa, ca te retragi in preocupari de alt fel decat de a fi alaturi de ea, si in cele din urma fugi. Din nefericire, abia atunci apare marturisirea. Ideal ar fi sa existe un dialog continuu legat de evolutia starilor sufletesti. Sinuciderea este un punct final,  la care se ajunge rar. Are si o formatare culturala. In anumite culturi, este mai des intalnita. In Transilvania si Ungaria. Foarte putin in Romania.

 

Ce parere ai despre barbatii din Romania?

Ma intristeaza ca doar subterfugiile banale ii mai pasioneaza si ii mai fac pasionali pe barbatii romani. Dar nu chiar pe toti. Eu cred ca exista o demografie restransa de cuceritori. Unul din volumele publicate de mine in colectia Bucurestiul Subteran, este dedicat prostitutiei – intre cuceritor si platitor. Pentru ca ea a trebuit sa se adapteze, in functie de situatii, circumstante sociale, cutume. La inceputul istoriei, a fost o batalie crancena intre sfiosi si cuceritori.  Sfiosii s-au coalizat si i-au eliminat pe putinii cuceritori care faceau fronda si vroiau sa-si impuna punctul de vedere si sa cucereasca, fara compromisuri. Sfiosul nu e obisnuit sa cucereasca, el plateste. Cuceritorul convinge. Eu sunt convins ca cel putin o data in viata, o fata intalneste un astfel de cuceritor.

 

Ce locuri din Bucuresti merita vazute?

Locul din Bucuresti pe care ar merita sa il vezi, este acela care te ajuta sa te simti bine. Sunt multe astfel de locuri. Eu v-as sugera sa faceti o calatorie printr-un vechi cartier negustoresc, sa plecati din zona Pietii Universitatii pe jos,  prin Bulevardul Carol, apoi pe strada Mantuleasca si pe stradutele colaterale, pana pe strada Traian. Un alt fragment de oras care merita vazut este zona cuprinsa intre Soseaua Aviatorilor si zona Dorobantilor. Este cel mai la indemana experiment pentru a vedea unde te-ai putea simti bine si cum ti-ai putea spori confortul de viata prin modul de locuire. Si care nici nu costa mult- doar cat un bilet de metrou.

Cand vom putea vizita din nou Muzeul Nicolae Minovici?

Acest muzeu din nordul capitalei, cu colectia sa impresionanta de arta populara si caldirea construita in stil romanesc in 1905, va intra in santier de consolidare anul acesta. Vom avea foarte multe lucruri frumoase de facut acolo. E inconjurat de un parc fabulos care, unic in Bucuresti, care va avea o tematica aparte a recreerii.