Studiu comparativ privind prezentarea la psiholog a persoanelor din mediul urban şi mediul rural
I. INTRODUCERE
Antropologia urbană este o ştiinţă nouă apărută în România şi care se referă la dezvoltarea şi descrierea unei societăţi specifice din mai multe puncte de vedere: fizic (dezvoltarea clădirilor), social, (interacţiunile dintre oameni şi instituţii din aceeaşi societate urbană), politic, sociologic şi psihologic.
Metodele de cercetare aplicate în antropologie sunt calitative şi ţin de observaţia cercetătorului legat de fenomene specifice şi tragerea concluziilor şi interpretărilor ştiinţifice.
Una din metodele antropologice se numeşte „funcţionalismul constructiv” – fiecare societate foloseşte valori, şi credinţe diferite ce sunt folosite ca o funcţie specifică care ajută societatea în vederea progreselor şi complexul integritatea socială.
Când verificăm o societate, trebuie avut în vedere modul în care activitatea unui individ contribuie la prezentarea şi continuitatea aceleiaşi societăţi. Fiecare societate are o construcţie stabilă ce ajută să-şi păstreze existenţa pe durată lungă.
Un individ, o grupă de indivizi sau componente din societate, pot avea o consecinţă funcţionlă pozitivă dacă satisfac respectiva cerinţă funcţională, sau o consecinţă funcţională negativă dacă împiedică satisfacerea ei.
O societate poate să existe când există o deviere mică, dar, când devierea începe să fie mai mare, atunci ea se distruge. Când oamenii nu contribuie la funcţiile lor, societatea poate ajunge la o disfuncţionalitate puternică.
Durkheim spune că pentru a înţelege fenomenele sociale, trebuie să decodăm aceste fenomene. Originea istorică a fenomenului nu este relevant aici. Ceea ce este relevant, este cum toate fenomenele exprimă funcţii şi elemente diferite în societate.
În fiecare societate există instituţii şi fiecare instituţie are un rol şi verificarea acelui rol pe o perioadă de lungă durată, ne arată dacă societatea specifică este rezistentă sau este disfuncţională.
În aceeaşi idee am hotărât să verific societatea în judeţul Neamţ. Dacă mai multe persoane din judeţ vor veni la cabinetul psihologic sau mai puţine persoane (comparativ cu procentajul de venire într-un oraş modern din ţările civilizate).
În acest caz, teoria lui Durkheim, va spune că există prea multe disfuncţionalităţi din judeţul Neamţ, dar dacă procentul de venire comparativ cu ţările dezvoltate între zona urbană şi zona rurală, va fi asemănător cu motivele de venire într-un cabinet psihologic din străinătate, atunci putem spune că avem o societate funcţională care va rezista pe termen lung.
Dar nu numai Durkheim spune acest lucru ci şi Merton (1968) şi toţi funcţionaliştii arată că trebuie să existe o dezvoltare în mai multe direcţii ca să se poată verifica dezvoltarea societăţii în întregime.
În aceeaşi idee am hotărât să verific sănătatea mentală în judeţul Neamţ.
II. CERCETAREA
Sănătatea mentală este unul din factorii importanţi ce ţin de sănătatea societăţii şi cum din punctul de vedere al lui Durkheim, într-o societate normală trebuie să fie şi criminali şi devianţi de la normele societăţii, aşa trebuie să fie şi persoane care suferă de probleme psihice ori care au tulburări de comportament sau de personalitate.
III. IPOTEZE
1. Dacă procentajul venirii la cabinetul psihologic între zona urbană şi cea rurală va fi asemănător cu ţările dezvoltate, atunci vom presupune că societatea se dezvoltă funcţional;
2. Dacă motivele venirii la cabinetul psihologic şi problemele din judeţul Neamţ vor fi asemănătoare cu ţările dezvoltate, putem presupune că va fi o societate funcţională;
3. Diferenţa de vârstă dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte venirea la psiholog;
4. Diferenţa de vârstă dintre zona rurală şi cea urbană comparativ cu ţările dezvoltate în ceea ce priveşte venirea la psiholog.
IV.METODA DE CERCETARE
De aproximativ 12 ani de când am deschis un cabinet de psihologie privat, care se ocupă cu toate problemele de sănătatea mentală a persoanelor din judeţul Neamţ şi nu numai, am hotărât să verific prin registru şi cazurile care au fost în cabinetul meu în ultimii 3 ani şi a pune accent pe un studiu comparativ privind situaţia din zona urbană şi zona rurală.
Pe lângă studiul de comparaţie dintre zonele rurale şi urbane, s-au făcut comparaţii şi pe vârste diferite. În acest caz, am împărţit vârstele astfel:
a) 0 – 18 ani
b) 19 – 40 ani
c) 41 →
Un alt factor pe care am pus accent, se referă la identitatea sexuală, bărbaţi – femei. De asemeni, s-a pus accent încă pe alţi 4 factori importanţi:
1) feminitate vs. masculinitate
2) studiile
3) ocupaţia
4) probleme declarate
V. REZULTATE
76 % au venit la cabinet din zona urbană şi numai 24% din zona rurală. Explicaţia poate fi în diferenţa atât de semnificativă:
a) lipsa posibilităţilor financiare ca problemă legată de ocupaţia şi studiile pacienţilor;
b) mentalităţi şi prejudecăţi diferite dintre zonele urbane şi cele rurale. În zona urbană oamenii fac mai bine diferenţa dintre psiholog şi psihiatru faţă de zona rurală, unde există mai accentuată ideea că cine merge la psiholog este nebun.
c) apropierea geografică.
De multe ori cabinetul este mult mai accesibil la persoane din zona urbană decât cea rurală.
Cu privire la vârstă:
În zona urbană împărţirea este astfel:
– 0 – 18 ani – 28%
– 19 – 40 ani – 49%
– 41 → – 23%
În zona rurală:
– 0 – 18 ani – 46%
– 19 – 40 ani – 33%
– 41 → – 21%
Aici vedem o diferenţă semnificativă în zona urbană. Cei mai mulţi vin din cadrul vârstelor 19 – 40 de ani 49%, în timp ce din zona rurală procentajul cel mai mare adică de 46% vin de la vârsta 0 – 18 ani.
Explicaţia pe care o pot da este că persoanele din zona rurală vin pentru copiii lor; evaluarea şi verificarea problemelor la copii. Şi într-adevăr, mulţi dintre ei au zis că noi dăm totul pentru copiii noştri, dar mai puţin se axează pe problemele lor personale.
Un alt motiv ar fi acela că există mai puţini consilieri şcolari şi psihologi comparativ cu zona urbană.
Interesant este faptul că 49% din zona urbană vin la psiholog pentru rezolvarea problemelor lor personale.
FACTORUL FEMININ – MASCULIN
În acest factor feminin – masculin, rezultatele ne arată că nu există diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei şi nu există diferenţe între sexe între zona rurală şi cea urbană.
Acest rezultat pare a fi surprinzător şi comparativ cu cabinete psihologice din alte ţări, când se vorbeşte că femeile vin mai multe la psiholog decât bărbaţii. Şi atunci care poate fi explicaţia de egalitate de 50% la 50% (dintre bărbaţi şi femei)?
Unica explicaţie poate fi cu privire la prejudecăţile din sexe diferite care mi-au zis că eu sunt bărbat psiholog şi femeilor le este ruşine să ajungă să se trateze la mine.
STUDII:
în zona urbană
– 46% – au studii superioare
– 22% – sunt studenţi
– 12% – au bacalaureat
– 12% – au absolvit maxim 10 clase
– 8% – au frecventat până în 8 clase
în zona rurală
– 6% – au studii superioare
– 6% – sunt studenţi
– 10% – au bacalaureatul
– 39% – au absolvit liceul
– 39% – au frecventat până în 8 clase
Din rezultatele studiilor reiese clar faptul că persoanele venite la mine din zona urbană majoritatea au studii superioare. Procentul de 68% reprezintă persoane cu studii superioare plus studenţi şi numai 12% din zona rurală reprezintă persoane cu studii superioare şi studenţi. Acesta este un rezultat semnificativ.
Studiile superioare reprezintă o cunoaştere mai amplă, informaţii şi o doză mai mică de discriminări şi prejudecăţi, pe lângă faptul că psihoterapia este mai adecvată pentru persoane cu studii medii şi în sus.
OCUPAŢIA
Majoritatea persoanelor din zona urbană sunt ingineri, ocupă funcţii de management şi activităţi administrative în societăţi private sau de stat, pe când foarte puţini din zona rurală ocupă funcţii mai înalte, o parte din ei au declarat că nu lucrează, pe când în zona urbană nu s-au găsit oameni care nu au lucrat.
PROBLEME DECLARATE
în zona urbană
– 21% – atacuri de panică
– 16% – depresii
– 13% – probleme de cuplu şi familie
– 10% – anxietăţi
– 6% – jocuri de noroc
– 6% – probleme şcolare la copii
– 5% – dependenţă de alcool
– 5% – probleme de adolescenţă
– 4% – evaluarea copiilor preşcolari
– 3% – gândire obsesivă
– 3% – stres şi agitaţie
– 3% – timiditate
– 2% – probleme sexuale
– 1% – stare psihotică
în zona rurală
– 31% – verificarea şi evaluarea copiilor
– 19% – probleme de cuplu şi familie
– 12,5% – depresie
– 8% – stările psihotice
– 8% – dependenţă de alcool
– 6% – atacuri de panică
– 4% – anxietate
– 4% – insomnie
– 2% – jocuri de noroc
– 2% – probleme de adolescenţă
– 2% – gândire obsesivă
Din aceste rezultate se poate spune că în zona urbană 21% suferă de atacuri de panică, lucru care este văzut în toată lumea că în zonele urbane atacurile de panică sunt de 23% – 27%, aşa că în judeţul Neamţ nu diferă semnificativ de alte zone urbane din lume.
Interesant că atacurile de panică sunt de 6% în zona rurală.
Explicaţia acestei diferenţe este că în zona urbană oamenii sunt mai motivaţi şi aşteaptă mai mult la succese şi competenţa este mult mai dură ceea ce duce la probleme, la atacuri de panică, pe când la problema a 2-a depresii – zona urbană, este de 16 % şi numai de 12,5% în zona rurală – nesemnificativ.
Problemele de cuplu şi familie în zona urbană, este pe locul 3 cu 13% şi în zona rurală este pe locul 2 cu 19%.
Într-adevăr, aici este un rezultat surprinzător, când se aştepta ca problemele de familie şi de cuplu să fie mai mari în zona urbană. Explicaţia mea este că persoanele din rural îşi dau atenţie din cauza copiilor pe când în zona urbană, individualismul este mult mai crescut.
În ceea ce priveşte problema băuturii, (alcoolismul) aceasta este mai mare în mediul rural adică 8% faţă de mediul urban care este de 5%.
Numărul de 8% se datorează faptului că o parte mare din cei care consumă alcool nu vin la tratament psihologic şi totuşi 8% din total este un procent important care creează probleme personale, familiale şi sociale destul de mari.
Din aceste rezultate se poate vedea că există diferenţe semnificative într-o parte din factori şi la o altă parte sunt asemănări. În ceea ce priveşte diferenţele dintre zonele urbane şi rurale este acelaşi lucru şi în alte ţări unde se vede o asemănare între problemele declarate în România care vin la psiholog că sunt foarte asemănătoare cu problemele declarate din alte ţări.
VI. CONCLUZII
Din cauza asemănării se poate spune că dezvoltarea zonelor urbane şi rurale în România sunt pe aceeaşi măsură ca dezvoltare din alte ţări.
Acest lucru ne arată că nu există o diferenţă în România şi zonele rurale şi urbane din ţările dezvoltate.
Sigur că sunt şi lucruri care diferă între ţări prin mentalitatea lor, dar în mare parte se poate vedea că factorul de sănătate mentală care trebuie să reprezinte societatea arată o dezvoltare normală. Lucru care poate să ne bucure în mare măsură.
Totuşi, am să spun că pentru concluzii mai ample, şi mai amănunţite, necesită o cercetare mai amplă, cercetare şi de cantitate ca să vedem diferenţele amănunţite. Dar până la cercetarea mai amplă putem spune că înclinaţia şi tendinţa este spre dezvoltare normală a zonelor rurale şi urbane.
autor: dr. Miron Itzhak, doctor în psihologie, Psiholog clinician principal cu drept de supervizare, Piatra Neamţ
Bibliografie:
1. Emile, Durkheim, (2005), Formele elementare ale vieţii religioase, Editura Antet
2. Margaret, Mead, (1953), Cultural Patterns and Technical Change
3. Claude, Levi Strauss, (1978), Antropologia Structurală, Editura politică Bucureşti
4. Lewis, Mumford, (1961), The city in history first published by harcourt, brace & world (New York)
5. Gans, Herbert, (1968), Urbanism and suburbanism as a way of life in urban problems Columbia University
6. Merton, Robert, K., (1934), Durkheims division of labor in society: The American journal of sociology vol. 40
7. Miron, I., (1999), Probleme psihologice şi venirea la cabinetul psihologic în Israel (Traducere din lucrarea de doctorat)
Mulţumesc d-rei psiholog Olga Panainte pentru ajutorul şi sprijinul oferit!
