O carte bine scrisă și cu mult suflet de un gorjean având străbunicii în Italia, de unde și numele său Teleianu, provenit din poreclă. Nu-i vorbă că și ceilalți gorjeni, mai ales cei dinspre munte provin din Ardeal și se pare că lucrurile devin tot mai interesante, dacă o luăm pe raza pierdută a istoriei, de mai departe… dar asta este o altă poveste.
Autorul începe cu istoria familiei sale din ținutul Gorjului și traversează apoi viața printr-o epocă nici bună și nici rea, dar care a schimbat radical destine, stări și cutume.
E vorba de perioada de după războiul al doilea mondial, de peregrinări prin orașe diferite, întîi oltenești, apoi în capitală. Este un periplu trăit de autor clipă de clipă și încrustat în sufletul său de oltean obișnuit cu vremurile schimbătoare. Descrierile din capitolele cărții reprezintă detaliile unei întinse fresce a unei istorii recente, pe care mulți nu o cunosc decât deformat și poate că nici așa.
Fiind scrisă, cum am spus, cu mult suflet, toate personajele sunt veridice, înviind și rescriind o istorie controversată, dar care trebuie să ne-o asumăm cu bunele și cu relele ei. Nimic nu este nici alb și nici negru, e un drum în care destinele se împletesc, se spiralează și iar își fac loc spre lumină sau întuneric după cum le-a fost ursita.
Cei maturi, mă refer la cititorii care au trăit trecuta epocă, se vor regăsi în multe din cele descrise, vor regăsi timpuri poate uitate acum, dar cel mai important lucru e că-și vor redescoperi copilăria și tinerețea. Sunt descriși oameni smpli, viața lor de ieri și de azi, din care e foarte ușor să te documentezi cu privire la o anumită epocă, și mai ales la barometrul ei social.
Cartea se recomandă singură, mai ales că are o copertă adecvată și atrăgătoare, care-l lasă pe cel care o privește să viseze în voie. Cel care o citește va reflecta altfel la viața sa și la periplurile pe care ni le pregătește istoria, cu și mai ales fără voia noastră.
(horia petru vertan)
Ion Teleianu,
Oglan navigând spre Labrador
Editura Vremea, București, 2010