Latinitatea „chinezului ispășitor”

Editura Trei a scos pe piață o carte extraordinară care se potrivește ca o mănușă pe o latinitate universală, nu numai latino-americană ci chiar pe cea de la noi. Când citim „în țara asta, de exemplu, nimic nu funcționează și cu toate acestea totul merge mai departe, nimeni nu-și explică niciodată cum”. Nu-i așa, parcă ai fi pe meleagurile mioritice și nu în îmdepărtata Argentină, în capitala Buenos Aires, unde un mic piroman din cartierul chinezesc poreclit «Chibrițel»(Li) este prins ca să fie jduecat. Atunci ca să scape îl ia prizonier pe Ramiro, cel care povestește întregul roman. Însă confuzia pe care o face Li, cum că Ramiro ar fi evreu este eronată, el nu este decât un argentinian de duzină, lipsit de perspectivă.

Romanul este un deliciu descriind un larg evantai al cotidianului social, începând cu meciurile de fotbal unde „succesul acolo constă în a ști să înjuri, fiecare insultă era sărbătiorită ca un zece la școală”. Însă eroii noștrii trăiesc în cartierul chinezesc unde cei cu ochii migdalați „nu sunt întrecuți în șiretenie nici de creoli în persoană”.

Dar cel mai interesant în modul de funcționare a societății este modul în care se „rezolvau” crimele: poliția aresta la întâmplare în mod general străini și în mod special chinezi pe care-i făceau „chinezi ispășitori” și le dădeau drumul, când și când din închisori pentru a aduna probe și mai ales pentru a fura câte ceva pentru a-i cinsti pe temniceri. Dar „chinezii ispășitori” obișnuaiu să ia drept vinovate persoane care nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu delictul.

Cartea este citită ci nesaț întrucât are tâlcuri nu foarte îndepărtate de societatea cunoscută de la noi. Nu este numai vorba de lupta între comunitarea chineză și cea evreiască pentru supremația unor magazine, străzi, cartiere… pentru comerț ci mai mult e cazul cum se creionează lupta pentru supraviețuire, toatea acestea fiind spuse cu mult șarm, alături de o multitudine de acțiuni grotești aflate la limita sublimului. Și cum „urma scapă turma”, ieșim din „normalul strident al straniului” iar personajul principal Ramiro, se căsătorește cu o chinezoaică care îl face fericit.

Stilul cărții este plăcut, alert, ținându-l pe cititor în priză. Cititorul, pe măsură ce parcurge lectura se regăsește într-un univers foarte cunoscut, cu micile și marile probleme care vin și trec, fără a se rezolva ceva…

(horia petru vertan)

Ariel Magnus,

Un chinez pe bicicletă,

Editura Trei, București