Curăţenia pentru Paşti, anul ăsta, mi-a adus în faţa ochilor o pagină ruptă dintr-un caiet vechi, probabil de prin 2002 sau 2003. I-am vorbit aseară lui Antinoghen despre ea şi mi-a spus că aş putea-o socoti profetică. Mi-ar plăcea să-l cred. Îi reproduc, mai jos, conţinutul:
/// (De introdus în paragraful cu mutarea, imediat după scena mesajului imprimat pe corpul Doamnei…):
Ploua. De partea cealaltă a străzii, lângă peretele crăpat, un câine mă privea. La 20 de metri (plus încă vreo 20 la dreapta şi încă 10-15 la stânga), se afla curtea neutră de unde pornesc autobuzele şi microbuzele către vacanţă. Ploua, desigur, şi acolo. Numai că era puţin mai târziu. Fapt ce putea fi uşor dovedit: plecând, să zicem, la ora 16 din locul unde mă găseam, în momentul sosirii aş fi constatat că era 16,05. Dacă aş fi hotărât să fac şi drumul îndărăt, ar fi fost minimum 16,10. Nu trebuie să ne chinuim prea tare ca să arătăm că oraşul este ceva în timp. Aglomeraţia jilavă din bulevard se măsoară în ore. Şi câinele părea cam trist. Iar toată această complicaţie încremenită (cu picăturile care nu cădeau, ci rămâneau aşa, de unele singure) – toată această complicaţie – te semnifica aproape exact. “Aproape” – fiindcă apa care se prelingea pe lângă rigole nu era chiar vocea ta, nici macaralele care îşi vădeau gâtul peste acoperişuri nu erau chiar pasul tău, nici aprilie nu era una cu ţâţele şoldurile tale; nu chiar de tot complet. Sigur, toate astea erau, cumva, toate astea, însă nu atât cât să nu ţi se reverse absenţa din fiecare, să treacă neobservată (pentru te miri cine ar fi găsit un moment să se oprească din fuga dementă către mâine), să pară îndeajuns de nimic pentru a scăpa de blestemul de a fi tu.
*** Bun. Textul de săptămâna asta s-a terminat. Sper să ţi se pară ok. În rest – nu contează: doar ştii că nu scriu decât pentru tine. Sunt foarte obosit, îmi doresc numai un sms după ce îl public. Între timp, voi sta nemişcat aici, ca să nu-mi treacă anii (mintea) plimbându-mă prin cameră (ca de obicei). (Îţi dai seama cât te câtă nevoie am de tine?).
