La sfârşitul săptămânii trecute trio-ul Elena Udrea, ministrul Dezvoltării, Gabriel Oprea ministrul Apărării Naţionale şi Marian Vanghelie care este primarul Sectorului 5 al Capitalei au lansat un megaproiect rezidenţial în Ghencea. Statul va construi pe terenuri neutilizate ale armatei, cu o suprafaţă totală de 186 de hectare, un cartier cu 10.000 de locuinţe ANL. Evident că ştirea a făcut ceva senzaţie, mai ales că Elena Udrea a găsit de cuviinţă să spună că „cele peste 10.000 de locuinţe care vor fi construite în următorii ani în eco-cartierul din Ghencea ar trebui să genereze scăderea preţurilor apartamentelor din Bucureşti”.
Şi poate că ministrul are dreptate. Să pui pe piaţă 10.000 de locuinţe trebuie să aibă ceva efecte în structura cererii, a ofertei şi, evident, a preţurilor. Cu condiţia ca acele locuinţe să fie destinate pieţei libere şi nu celei captive de stat, adresate anumitor categorii sociale, în anumite condiţii şi jumătate deja acontat de bugetari.
Dacă situaţia ar fi asemănătoare cu cea din Austria, Germania şi parţial Marea Britanie, statul ar putea controla într-un fel piaţa rezidenţială, dar la nivelul segmentului chiriilor. Însă autorităţile publice din România construiesc puţin pentru închiriere, iar rulajul chiriaşilor în funcţie de vârstă, venit şi situaţie familială e aproape inexistent din diverse motive. Nu pentru că noi suntem pururea tineri, ci pentru că banii pentru mai bine de 60% din populaţie sunt mereu prea puţini.
Evident, jucătorii din imobiliare au recţionat imediat la declaraţia Elenei Udrea, care fie vorba între noi a reuşit din nou ce şi-a propus, şi anume să-şi pună numele în mijlocul unor discuţii. „ Programul ANL este unul social, prin care se urmăreşte sprijinirea tinerilor la achiziţia unei locuinţe tocmai prin preţuri mai mici decât cele din piaţă, din acest motiv aceste complexuri pot fi un reper pe piaţa imobiliară. În esenţă, ceea ce spune doamna ministru este că apartamentele construite de ANL şi subvenţionate de guvern din bani publici ar trebui să influenţeze preţul de pe piaţa liberă, stabilit de dezvoltatori în funcţie de costurile de construcţie şi de raportul cerere-ofertă. Considerăm că preocuparea principală a unui membru al guvernului este să gândească măsuri de stimulare a creşterii economice, nu să dea declaraţii hazardate care să manipuleze piaţa, în detrimentul celor care plătesc taxe. În concluzie, considerăm că declaraţia doamnei ministru nu este decât o încercare voalată de influenţare a pieţei, fără legatură cu principiile economice de bază existente în orice ţară şi cu scopul unui guvern de a asigura condiţii egale pe piaţă atât jucătorilor privaţi, cât şi celor publici, spuen Nimrod Zvik, managingt partner al Be Igloo.
Până la urmă unde e problema?
Pai este exact aici. Dacă statul ar reuşi să inunde piaţa cu apartamente noi, spusele ministrului dezvoltării nu ar fi departe de adevăr. Adevărul brutal e însă altul. În ultimii trei ani, 2008, 2009 şi 2010, numărul locuinţelor construite cu bani de la stat a ajuns la circa 12.000 în toată ţara. Să presupunem că doar într-un singur proiect statul chiar şi în PPP-uri – aşa cum susţinea Udrea – va reuşi să construiască în, hai să spunem doi ani, 10.000 de apartamente al căror cost de construcţie estimat e de 200 de milioane de euro? Ce investitor va colabora în acest proiect, dacă n-ar putea vinde la preţuri care să-i asigure profitul şi cine i-ar da banii?
Mai mult decât atât, Gabriel Oprea, ministrul Apărării, a dezvăluit că 5.000 de locuinţe vor ajunge la bugetari, restul probabil urmând să fie distribuit de primarele Vanghelie şi Elena Udrea. Numai bine să dăm zor pentru că vin alegerile.
În fine o ultimă problemă. Cei trei corifei ai construcţiilor de locuinţe spun la unison că în Ghencea „se va dezvolta un eco-cartier, care va folosi tehnologii şi materiale de construcţii ecologice, precum şi surse de energie alternativă”! Dacă materialele de construcţie ecologice despre care vorbim nu sunt chirpici, costurile de construcţie vor fi ridicate (ecologia costă deocamdată) şi prin urmare mai taie din şansele de realizare ale acestui proiect, la care până în 2012 se va lucra mai mult sau mai puţin, pentru că e un excelent vehicol electoral. După alegeri, vom trăi şi vom vedea.
sursa-businesscover.ro
