Firmele româneşti profită de criza locurilor de muncă din ţară şi scot la concurs posturi cu cerinţe complexe şi rar întâlnite la noi, pentru care oferă oficial salarii mici. De exemplu, o fabrică de bere a căutat un director care să aibă pe lângă solide calităţi manageriale şi cunoştinţe de daneză şi ebraică. Iar o clinică din Bucureşti a solicitat un absolvent al facultăţii de stomatologie care să ştie să repare dinţi şi să vorbească persană în acelaşi timp, căruia îi oferea o remuneraţie de numai 1500 de lei.
„Angajăm secretară, în Bucureşti, full time“, astfel sună un anunţ obişnuit postat pe un site specializat pe joburi. Multe proaspete absolvente de facultate sunt gata să se înscrie cu entuziasm la concurs. Când află ce abilităţi trebuie să deţină ca să se transforme din şomer în simplă secretară, entuziasmul dispare pentru majoritatea. Pe lângă obişnuitele „cunoştinţe solide de operare PC: Word, Excel, Power Point, Internet, studii superioare, experienţă în domeniu de minimum doi ani“, patronii Nissa SRL din Bucureşti vor ca viitoarea lor subordonată să cunoască „engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă“. Toate limbile sunt obligatorii. „Salariul va fi stabilit în urma interviului“, ne-a comunicat o voce când am încercat să aflăm cu cât este plătit un poliglot care lucrează pentru o „societate din industria textilă“.
Director de ebraică
Internetul este doar una dintre căile unde poţi căuta noi locuri de muncă. O soluţie mai puţin modernă, dar la îndemână, este avizierul oricărei Agenţii Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), unde afişările se fac în fiecare vineri dimineaţă. Iar surprizele apar aproape săptămânal.
United Romanian Breweries BereProd SRL, cunoscutul producător al mărcilor de bere Tuborg şi Carlsberg, a căutat în 2010 un director. Nu orice fel de director însă, ci unul cu solide studii manageriale, o vechime de zece ani şi, mai ales, cunoscător a trei limbi străine. Şi nu orice limbi, ci exact engleza, daneza şi ebraica. Am încercat să aflăm mai multe detalii despre job, însă departamentul de resurse umane al societăţii nu a dorit să răspundă. Prima dată ni s-a transmis că şeful HR-ului este în şedinţă, a doua oară că este ieşit din instituţie. Iar de celelalte nenumărate ori în care am sunat fie nu era în birou, fie era prea ocupat.
700 de lei pentru engleză, franceză şi germană
Majoritatea angajatorilor cu pretenţii exagerate nu oferă salarii pe măsura abilităţilor pe care trebuie să le deţină un aspirant bine pregătit. De exemplu, o clinică care căuta un director cu studii superioare stomatologice îi oferea la schimb acestuia un venit de numai 1500 de lei. Asta în condiţiile în care viitorul director ar fi trebuit să cunoască o limbă mai puţin folosită în România, precum persana. Interesant e că nici în acest caz reprezentantul clinicii nu a dorit să discute cu noi detaliile anunţului de angajare făcut public la afişierele AJOFM Bucureşti. „Candidatul trebuie să ştie şi engleza, şi persana“, a fost singura explicaţie oferită de acesta, după care ne-a închis telefonul.
Dar lista patronilor care oferă salarii mici este mai lungă: pentru un corespondent comercial, angajat de Sprint Pharma S.R.L., cunoscător de engleză şi arabă, cu o vechime de peste trei ani, angajatorul oferea un salariu de 1500 de lei; un şef de lot la Strabag S.R.L. urma să câştige 700 lei dacă ştia engleză, franceză şi germană şi avea zece ani de experienţă.
Se caută valet
Una dintre cele mai neobişnuite oferte de locuri de muncă de pe piaţa românească a venit din partea avocatului Ernest Popovici, care a căutat prin intermediul AJOFM Bucureşti un valet. Postul a fost ocupat la scurt timp după ce a fost scos la concurs.
„Valetul este omul din casa. Aceasta este titulatura oficială înscrisă la Forţele de Muncă şi nu se referă neapărat la ceea ce am citit cu toţii în cărţile de poveşti. Nu vă pot spune detaliat ce o sa facă valetul meu, e un aspect privat. Dar este omul în casă“, ne-a explicat Ernest Popovici. Şi avocatul a refuzat să facă public salariul pe care îl oferă noului său angajat.
Salariile reale sunt plătite „la negru“?
Piaţa locurilor de muncă din România este haotică, afirmă Diana Andreescu, specialist de resurse umane în cadrul Global Management HR. „Angajatorii au anumite solicitări iniţiale, dar fac selecţia candidaţilor în funcţie de solicitările financiare ale acestora, de multe ori în detrimentul profesioniştilor. Apoi, deşi au participat la un interviu, candidaţii nu mai sunt contactaţi dacă nu au fost selectaţi. Toate acestea creează o stare confuză printre cei care caută un loc de muncă“, precizează Diana Andreescu. Aceasta este de părere că angajatorii se folosesc de criza financiară pentru a obţine beneficii maxime cu costuri minime. „Mulţi se bazează pe situaţia din piaţă, care le permite să ofere un salariu mai puţin motivant. O parte dintre angajatori consideră că un potenţial candidat va merge după principiul „decât nimic bine şi atât“, apreciază specialistul Global.
O opinie similară are şi Mihaela Feodorof, din cadrul companiei Yourway – Life and Career Counseling. „Nevoia de angajare crescută pe fondul crizei financiare şi repoziţionarea companiilor determină o abordare haotică a pieţei muncii. De asemenea, candidaţii nu-şi setează aşteptările şi depun CV-uri pentru mai multe domenii de activitate, iar angajatorii sunt nevoiţi să aplice un număr suplimentar de filtre în vederea selectării acestora“, menţionează Mihaela Feodorof. Aceasta susţine că de multe ori solicitări care se bat cap în cap arată că nici măcar angajatorul nu ştie pentru ce caută candidaţi
„Amalgamul de competenţe lingvistice cu cele manageriale nu definesc un profil nou, ci mai degrabă o necunoaştere a cerinţelor postului deschis. Pe de altă parte, angajatorul vrea să împuşte doi sau chiar trei iepuri dintr-un foc, economisind resurse financiare alocate departamentului specializat de translatori, cum au unele multinaţionale.“
O altă posibilă explicaţie este că multe societăţi aleg să îşi plătească angajaţii „la negru“ pentru diferenţa de bani care să completeze un salariu competitiv.
Recrutarea, prin cunoştinţe şi rude
Aproape două treimi dintre angajatori (83%) preferă să caute oameni pentru posturile scoase la concurs mai ales prin intermediul cunoştinţelor şi al rudelor. Celelalte mijloace principale de căutare sunt foştii sau actualii angajaţi, presa scrisă (44%), ANOFM (35%) şi Internet (30%) – potrivit Barometrului de incluziune socială 2010, realizat sub egida Guvernului şi a Universităţii Bucureşti.
sursa-businesscover.ro
