Muzeul de Arta Naţională Prof. Dr. Nicolae Minovici- arhitect Cristofi Cerchez

 

…sau Vila cu Clopoţei, aşa cum mi-a fost prezentată înca din pruncie, când drumurile către teritoriile nordice mă duceau inevitabil prin faţa ei.

Nu e situată central, dar este una dintre cele mai cunoscute case ale oraşului, drept pentru care informaţiile despre istoricul ei sunt uşor de găsit (de exemplu aici), iar pentru mine, greu de combătut. Prin urmare sa notăm ca dată a construcţiei 1904-5. Cristofi Cerchez a realizat un superb edificiu în stilul românesc. Muntenesc sau oltenesc, precizează diverşi specialişti.

Destinaţia a fost de la bun început aceea de muzeu de artă populară, iniţial fiind expusă colecţia de ceramică a proprietarului vilei, profesorul dr. Nicolae Minovici (medic legist, ca si fratele său Mina). În 1937 clădirea a fost donată Capitalei Patriei Noastre, reprezentată de dl. O Tătaru, pentru primarul A G Donescu. În vremea ciumei comuniste muzeul n-a dus-o bine, fiind chiar închis câţiva ani (1978- 85). Nici în capitalism lucrurile nu au mers grozav, se pare,dar există speranţe!

Cu ocazia acestor fotografii am observat pictura de pe tavanul foişorului, în stil art nouveau, cred. Poate ca se vede ceva şi în imaginea urmatoare. Clopoţeii sunt acolo încă.

Decoraţiunile din piatră (art nouveau) aparţin lui Wilhelm August von Becker (a se vedea articolul lui Adrian Majuru pe Bucurestii Vechi şi Noi). Le-am imortalizat şi eu cum m-au dus capul şi picioarele (ţin minte că tare m-am înnămolit făcând pozele astea). Există şi o bancă de piatră în faţa casei, chiar în staţia ITB. Se vede cât de cât într-o foto precedentă. Este tot opera lui von Becker. De asemenea scara ce coboară spre curtea-parc adiacentă. Vizibilă pe o carte poştala postată pe Oraşul lui Bucur.

Intrarea principală pare a nu fi cea dinspre Fântâna Mioriţa, ci aceasta de mai jos, cu leii.

Alăturat, un stup, probabil simbol masonic şi un citat din Virgiliu.

Şi aşa mai departe. Dacă tot s-au gândit unii oameni să ne desemneze cel mai bun blog vizual să admirăm imaginile.

Ultima poză- ce urât e umbrit muzeul de artă medievală de construcţia cea nouă! (amănunte ne dă Adrian în comentariile la postul respectiv)

Articol publicat de Radu Ionescu pe www.bucurestiinoisivechi.blogspot.com