Leul s-a întărit de la începutul anului cu 4% faţă de euro şi cu peste 9% faţă de dolar, ceea ce îl face, potrivit Bloomberg, moneda cu cea mai rapidă apreciere în intervalul menţionat.
Ce înseamnă asta.
1. BNR a evitat să cumpere euro pentru a împiedica aprecierea, ceea ce înseamnă că a abandonat – practic – iluzoria bandă de variaţie de 4,2-4,3 lei, şi şi-a propus un nivel mai scăzut? Cât de scăzut?
2. Urmează o perioadă de tatonări în care leul trebuie să găsească un punct de echilibru. Asta presupune un nivel minim urmat de mai multe ricoşeuri lăsate mai mult sau mai puţin libere. Cât de jos va fi nivelul minim? Greu de spus, însă un observator şi-ar dori să vadă ce se întâmplă şi sub 4 lei.
3. Mişcarea leului însoţeşte, probabil, primele semne certe că economia a trecut pe plus. Mişcarea este practic simetrică dar de sens opus faţă de deprecierea bruscă survenită odată cu intrarea în recesiune. Diferenţa este că amploarea revenirii este mult mai mică decât a căderii, deci o întoarcere rapidă – în termen de câteva luni – la 3,6 lei/euro este puţin probabilă.
4. Efectele bune: stimularea consumului intern, mai puţine restanţe la bănci, preţuri ţinute în frâu, o trezorerie care se finanţează mai greu. Efectele nu-atât-de-bune: mai mult de muncă pentru exportatori şi pentru trezorierii statului.
5. Cât va dura? Până la adoptarea euro, în cadenţă fermă, astfel încât trecerea să se facă la trei sau chiar doi lei pe euro. Nu înseamnă că leul se va aprecia rapid, înseamnă doar că mai e mult până când vom adopta euro.
