Ce determină de obicei creşterea preţurilor de pe piaţa locuinţelor? Într-o economie normală, doar creşterea cererii – ca în cazul oricărui produs – pe fondul unei oferte insuficiente. Depăşeşte cererea oferta de locuinţe, iar preţurile au avut motiv să crească cu 0,2% în februarie faţă de ianuarie 2011? Să presupunem că se întâmplă acest lucru acum în România, ne-a lovit subit bunăstarea măcar iluzorie din anii de boom şi am dat cu toţii năvală să ne cumpărăm case? Nu, şi asta e un fapt, atâta vreme cât pe piaţă sunt încă mii de apartamente noi de vânzare şi zeci de mii de locuinţe vechi (evident la nivel naţional).
De fapt, scumpirea e după ureche, mai ales că apare doar pe componenta veche a pieţei, care cere mai mult cu 0,2% faţă de ianuarie, potrivit imobiliare.ro, în vreme ce apartamentele noi s-au ieftinit cu 0,1% şi indiferent de circumstanţe (cu excepţia poziţionării mai bune în anumite cazuri a locuinţelor vechi) nu există grad de comparaţie între un apartament nou şi unul vechi, mărturie fiind şi constatările noastre din Home Cover. Iar acest comportament e motivat de ”am nevoie de atâţia bani”, principalul argument al proprietarilor de locuinţe vechi care scumpesc. Pe partea cealaltă dezvoltatorii şi investitorii, deşi ar prefera să scumpească rămân cu preţurile pe loc, ba chiar scad puţin (0,1%) pentru că trebuie să atragi cumva interesul publicului, iar vremea vorbelor goale a cam trecut.
La ce să ne aşteptăm?
Că la un moment dat oferta va fi depăşită de cerere s-ar putea întâmpla, e probabil, dar când mai rămâne să vedem, pentru că redresarea economică e încă departe, iar ieşirea din recesiune va fi doar tehnică, dacă PIB-ul din T1 2011 va prezenta din nou creştere, cum s-a întâmplat în T4 2010, când a crescut cu un amărât de 0,1% faţă de T3 2010. Asta nu înseamnă în niciun caz că se simte ceva în nivelul de trai, ba din contră, acesta va continua să scadă anul acesta şi probabil şi la anul.
Dincolo de orice argumente, faptul că un kilogram de cartofi e de trei ori mai scump decât acum doi ani e motivat de producţia de doar un milion de tone raportată la consumul de trei milioane de tone şi de speculă. Cum la locuinţe de producţie e cam greu să vorbeşti în această perioadă, mai ales că proiectele rezidenţiale au tendinţa de a creşte mai greu decât cartofii, ar cam trebui să rămânem la speculă. Deşi e incomparabil mai mică faţă de perioada bulei, specula încă există, iar pentru apartamentele vechi profitul (cu excepţia evidentă a celor cumpărate în perioada 2006-2008) e imens, cam cât diferenţa dintre 15.000 de dolari şi 40.000 de euro.
Viitorul de anul acesta al pieţei e încă incert. Cu Prima Casă în aşteptarea înţelegerii dintre guvern şi bănci, cumpărătorii vor rămâne cu oferta clasică a băncilor, adică cu problema avansului de 15%-20%, greu de acoperit. De modul în care se va rezolva problema avansului, depinde probabil şi soarta pieţei. Chiar dacă multe tranzacţii se fac cu cash, diferenţa dintre creştere şi scădere a pieţei o vor face creditele, pentru că e greu de crezut că deţinătorii de lichidităţi sunt mai mulţi acum decât anul trecut sau acum doi ani. Atâta vreme cât băncile vor reuşi să-şi facă oferta mai atrăgătoare, chiar asumându-şi ceva mai multe riscuri, există şansa unei evoluţii normale. Dacă însă creditele vor deveni prea scumpe, tranzacţiile din acest an vor fi sub nivelul celor de anul trecut, iar asta va muta pentru la anul sau chiar peste doi ani speranţa revenirii.
sursa-businesscover.ro
