Maşini, tramvaie, autobuze, salvări, claxoane, urlete, alarme. O mică parte a „concertului urban“, care ne gâghilă urechile într-un mod neplăcut în fiecare zi şi fiecare noapte petrecută în marile oraşe. La o adică, putem vorbi şi de avioane şi elicoptere, dar oricum n-am încheiat lista de cauze ale decibelilor care ne stresează continuu. Asta în condiţiile în care nivelul optim al confortului în timpul zilei ar trebui să de 50db, iar marile oraşe din România au zone unde fundalul sonor în care ne petrecem viaţa sare de 80 db.
Bucureştiul este cel mai poluat oraş din punct de vedere al zgomotului, iar blocurile cu ieşire la bulevarde şi apartamentele de la etajele inferioare neprotejate prin izolaţii sau măcar de copaci sunt cele mai expuse.
Calculul poluării fonice are la bază raportul dintre numărul de locuitori dintr-un oraş expuşi la un nivel de zgomot de peste 55 db şi numărul total de locuitori ai oraşului, înmulţit cu 100. „La nivel naţional, în oraşele cu peste 250.000 de locuitori avem aproximativ 2.900.000 de persoane expuse la zgomot peste limita prevăzută în standardele de auditare, ceea ce înseamnă că pentru mai mult de 60% din populaţie calitatea vieţii este afectată considerabil de poluarea fonică“, spune Bogdan Lazarovici, director executiv Enviro Consult.
Cum devine treaba cu media? Conform datelor furnizate de către ţara noastră forurilor europene, topul celor mai poluate oraşe din România arată astfel:
- Bucureşti – 85% din populaţie afectată;
- Constanţa – 76% din populaţie afectată;
- Cluj-Napoca – 64% din populaţie afectată;
- Braşov şi Ploieşti – 61% din populaţie afectată;
- Galaţi – 55% din populaţie afectată;
- Timişoara – 49% din populaţie afectată.
La polul opus, cel mai liniştit oraş este Iaşi, cu doar 16% din populaţie afectată de zgomot. Valorile limită din timpul zilei, acceptate de legislaţia în vigoare în România, pentru zonele rezidenţiale, sunt până în 50 db. În zona aeroporturilor, străzilor principale şi căilor ferate de 70 db, iar în sectoarele industriale de 65 db.
În Bucureşti, zgomotul e rege pe Magheru (zona Nottara), Olteniţei, bulevardul Ferdinand (zona Iulia Haşedeu), bulevardul Ghencea şi Pantelimon (Morarilor). Exiztă şi zone liniştite, şi anume cele mascate de blocuri, străduţele dintre acestea, unde e mai linişte. „Cele mai expuse la zgomot sunt clădirile cu ieşire la marile bulevarde şi apartamentele de la etajele inferioare. În spatele blocurilor de la bulevarde, indicii de disconfort fonic sunt mult mai mici. Unele dintre cele mai liniştite străzi din Bucureşti le putem întâlni în spatele blocurilor din Drumul Tabereri, Rahova, 1 Mai sau în cartiere ca Primăverii şi Giuleşti“, arată Lazarovici.
Impactul în imobiliare mai degrabă nul
Hai sa fim serioşi. Ţinem cont de o grămadă de chestii, dar mai puţin de zgomot, mai ales că o izolaţie rezonabilă te ţine departe de el şi odată ce ai închis ferestrele, problema e doar în stradă. În esenţă, deşi confortul fonic e important, e greu de crezut că va conta prea mult în definirea preţurilor. Argumentarea e simplă. Viaţa la stradă în marile oraşe vine cu tarele ei, iar zgomotul e una dintre ele. De aceea cei interesaţi de linişte pot căuta locuinţe mai departe de marile bulevarde sau în afara oraşelor.
„Din păcate, locuitorii din marile aglomerări urbane nu sunt sensibilizaţi asupra pericolelelor pe care le prezintă poluarea fonică pentru sănătate şi pentru calitatea vieţii. Trăind zi de zi într-un spaţiu poluat fonic, ajungem sa nu mai percepem zgomotul, însă el ne afectează în continuare simţurile. Zgomotul accentuează problemele cardiace, crează stări de nelinişte şi agresivitate, insomnii etc. Aşa ajungem ca, aflaţi undeva la munte, să ni se pară că liniştea de acolo este ireală, însă aceea este normalitatea“, consideră Bogdan Lazarovici.
Până la jumatatea lui 2012, 25 de oraşe din România, toate cu o populaţie de peste 100.000 de locuitori, trebuie să prezinte autorităţilor europene hărţile de zgomot. Precedentul termen de auditare a fost sfârşitul lui 2007, referindu-se doar la oraşele cu peste 250.000 de locuitori (Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Ploieşti, Timişoara). Directivele europene prevăd ca, până la finele anului viitor, toate oraşele din Uniunea Europeană cu mai mult de 100.000 de locuitori trebuie să dispună de o hartă de zgomot, care să indice nivelul poluării fonice. Legislaţia europeană prevede ca fiecare hartă de zgomot să fie actualizată o dată la cinci ani, aici intrând în calcul nu numai oraşele, ci şi reţeaua de transport feroviar, drumurile, aeroporturile sau şantierele navale.
sursa-busunesscover.ro
