Cateva materiale audio-video de arhiva mi-au starnit interesul pentru a realiza o scurta incursiune in istoria televiziunii romane si a radioului romanesc, fie ca este vorba de perioada lor de inceput, fie de cea imediat urmatoare anilor ’90. In Romania televiziunea a patruns incă din perioada in care aceasta era într-un stadiu incipient si experimental in toata lumea.
Congresul al II-lea al PMR a decis înfiinţarea unui post public de televiziune până la sfârşitul anului 1956. Pe 14 decembrie 1956, pe turnul Casei Presei Libere a fost montată o antenă de 12 metri. Staţia de emisie a fost instalată la etajele 11, 12 şi 13 ale aceleiaşi clădiri, ea constând din utilaje furnizate în totalitate de URSS.
Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiei, a început să fie difuzată imaginea de identificare a staţiei, având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”. La ora 20:00 pe ecran a apărut crainica Cleo Steiber, care a spus: „Bună seara, dragi spectatori. Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Emisiunea putea fi recepţionată pe puţinele televizoare ruseşti „Leningrad”, „Rubin” şi „Temp” existente la acea dată în Bucureşti. Ulterior, numărul acestora a sporit.
Interesul cetăţenilor pentru această formă de comunicare a fost deosebit în România, cifrele confirmând cererea crescută de televiziune, dar şi existenţa unui număr din ce în ce mai mare de consumatori. Astfel în 1965 numărul abonaţilor la serviciul public de televiziune ajungea la cifra de 500.000, iar în anul 1970 la 1.5 milioane. O altă dovadă a interesului crescut pentru televiziune a fost şi apariţia în 1968 a programului 2 de televiziune, astfel că numărul orelor de program atingea cifra 100 la nivelul anului 1980.
Satirikon
