…și ce nu înseamnă. 5 lucruri:
1. O parte din scumpire vine din dezechilibrul mondial dintre cerere și ofertă. Toate alimentele s-au scumpit, peste tot, iar tendința s-ar putea să continue. Totuși, influența este relativ mică.
2. Nu înseamnă în niciun caz că “statul ar trebui să intervină”, așa cum se grăbesc să vocifereze tele-economiștii de ocazie. Asta mai lipsea. Există un singur tip de intervenție necesară și utilă – protejarea reală a dreptului de proprietate privată. Mulți nu-și lucrează pământul din cauza hoților.
3. Totuși, sunt destui care-l lucrează. Anul ăsta fie au regretat că n-au pus mai mulți cartofi, fie au scăpat de producție foarte repede, fie – dacă au așteptat – s-au îmbogățit literalmente. Toate cazurile sunt parte a deciziei economice firești. Anul acesta, vor pune mai mulți cartofi. Semnalul ar trebui să fie clar nu doar pentru producătorii existenți ci și pentru cei potențiali. Când în magazine se găsesc doar cartofi franțuzești la prețuri cu 50-100% mai mari decât acum un an, nu e o aritmetică prea complicată.
4. În cazul costurilor, aritmetica este următoarea. Într-un an normal, cheltuielile operaționale cu un hectar de cartofi sunt de 2.000 de euro pe an. Încasările sunt de aproximativ 5.000 de euro. Anul acesta, cei care nu s-au grăbit să vîndă au avut încasări mai mari cu 50%, deci profit dublu.
5. Nu înseamnă că prețul cartofilor și rentabilitatea afacerii va rămâne aceeași în fiecare an de acum încolo. Alte recolte s-ar putea dovedi mai căutate și mai profitabile. Pe o piață funcțională, atunci când oferta încearcă să compenseze cererea prețul se duce înapoi la fel sau chiar mai repede decât a urcat. În România s-ar putea totuși să dureze mai mult.
SURSA-http://www.riscograma.ro/
