Scena medievala

Scena mobila medievala era mare si spectaculoasa. Baza propriu-zisa a acesteia era o platforma intinsa si reprezenta Pamantul cu dramele sale; Iadul era simbolizat prin partea inferioara acoperita cu carpe si lemn. Aceasta era zgomotoasa din cauza urletelor celor din Hades si era folosita si pe post de cabina a actorilor. Raiul era reprezentat printr-o piramida sau scari plasate strategic pe scena. Decorul era sumar; un singur copac putea tine locul intregii Gradini a Edenului sau o poarta unei case.

Insa, obiectul decorativ preferat al spectatorilor era “Gura Iadului”, un cap imens si impunator apartinand unui demon, in ale carui falci odioase, pacatosii erau aruncati cu furci, de catre emisari ai Satanei.

Spre deosebire de decoruri, costumele erau foarte elaborate: demonii purtau masti grotesti si cozi lungi, in timp ce personajele divine si sfinte se deosebeau prin parul blond, vestmintele albe si barbile lungi. Femeile nu aveau voie sa joace teatru; baietii si barbatii interpretau toate rolurile.

Desi la sfarsitul secolului al XIV-lea, dramaturgia incepuse sa capete un aspect laic si piesele erau compuse in dialecte, subiectele de baza ale acestora apartineau tot Sfintei Scripturi.