O vorbă-n vânt…

Când crezi că totul merge liniştit şi monoton, fără stres şi hopuri iar tu nici nu te gândeşti la ceva anume, atunci îţi sare în spate, pe cap, pe umeri, sau găsiţi d-voastră o altă expresie, ceea ce subconştientul caută cu disperare, de multă vreme probabil pentru a-şi bucura stăpânul… Deh, e şi subconştientul ăsta un câine credincios care se trezeşte când şi când şi-ţi face o surpriză…

Când mă pregăteam să plec din frumosul oraş universitar în care se afla pe vremuri mai tulburi o statuie ecvestră a unui amiral fără flotă, am intrat într-un mic butic

Când mă pregăteam să plec din frumosul oraş universitar în care se afla pe vremuri mai tulburi o statuie ecvestră a unui amiral fără flotă, am intrat într-un mic butic să-mi cumpăr ceva de baut pentru noaptea lungă care mă aştepta în trenul de întoarcere. Înăuntru era patroana şi o fată frumuşică care îi făcea pe unii clienţi să-i cumpere toată marfa, numai să stea de vorbă cu ea. Nici mie nu mi-a scăpat frumuşica aşa că am „atacat-o” pe patroană în modul cel mai indubitabil, făcându-i nişte calcule de numerologie de care şi Pitagora se ocupase cu mult timp în urmă şi prin care puteam să întrevăd anumite caracteristici generale.

Apoi pentru a fi mai doct le-am pus pe amândouă, pe patroană mai întîi şi apoi pe „zână” să-mi deseneze un copac, apoi încă unul, test ce se dă mai ales la handicapaţi… dar nu asta conta… m-am trezit spunând „zânei”: „eşti o prostuţă… peste un an vei veni la mine”. Am omis să vă spun că era în ultima clasă la un liceu pedagogic aşa că puteam spune orice. Atunci când vorbiţi într-o doară atunci cele spuse sânt bătute în cuie şi nici un cleşte din lume nu poate demonta o „construcţie tahionică” izvorâtă dintr-un impuls de moment. Zâna mi-a înveselit viaţa, mi-a luminat meandrele şi apoi a apus pentru mine, ca un astru rătăcitor, după ce au trecut nouă ani din vieţile noastre.

horia petru vertan