Literatura română: provincie şi provincialism(10)

1. Cum puteţi deslipi eticheta „Literatură mică, orgolii mari”, spusă,

între alţii şi de Macedonski, de pe literatura română de ieri, de azi,

dintotdeauna?

2. Avem un bun cititor de literatură universală şi un prost cititor de

literatură română, după opiniile multor specialişti în statistici de acest

gen. Cine e de vină? Autorul? Editorul? Politicile educaţionale?

Cititorul?

3. De la naţional la universal nu e decît un singur pas, sugera un critic

important. Cît de ferm a făcut acest pas literatura română? Cît de

important e acest pas pentru cultura europeană?

4. Unde începe şi unde sfîrşeşte provincia în (din) interiorul literaturii

(culturii) române?

5. Cum ar trebui să scrie (şi să fie?) autorul român ca să intre într-o

Europă care pare saturată de cultură?

(Ad.Al.Gh )

„Provincia începe chiar în acei scriitori care nu

citesc literatura timpului lor”

Ioan Es Pop

(Bucureşti)

1. Asistăm la un fenomen de impunere a unor scriitori români

contemporani în Europa, graţie uneori şansei, alteori politicii unor

instituţii (Institutul Cultural Român, edituri), dar mai ales graţie valorii

autorilor înşişi. Cînd fenomenul va viza majoritatea scriitorilor valoroşi

din România, literatura română va ajunge la înălţimea orgoliilor care o

acompaniază. Şi asta va CONTA cel mai mult.

2. Un bun cititor de literatură universală poate fi convins să citească

literatură română bună, dar pentru asta trebuie puse la lucru mai multe

instanţe, între care criticii literari, presa, editurile, Uniunea Scriitorilor.

3. Se spune că există în Europa culturi autosuficiente, care cred că

scriitorii lor au spus totul, aşa că nu au nevoie de experienţe din exterior.

Dacă ar fi să rezum ce-am trăit eu însumi, aş afirma că, de pildă, cultura

suedeză NU este una autosuficientă, cantitatea de literatură română pe

care a absorbit-o în aceşti ultimi ani fiind de-a dreptul considerabilă. Dar

e acolo o echipă ICR fără dăruirea căreia acest lucru n-ar fi fost posibil.

4. Provincia începe chiar în acei scriitori care nu citesc literatura timpului

lor, a confraţilor lor de valoare, de oriunde ar fi aceştia, care nu simt

pulsul, trendul vremii, care nu se actualizează pe ei înşişi şi nu-şi

înnoiesc propria literatură.

5. Păi, ar trebui să fie sigur în primul rînd că este el însuşi.