Literatură prin fotbal

 

Hai să ne gîndim la unsprezece scriitori români reprezentativi şi unsprezece scriitori occidentali. Ca amuzament, la un astfel de meci în sprijinul culturii, jucătorii ambelor tabere vor purta tricouri cu nume de scriitori iar în locul cifrelor, una sau două opere ale respectivilor scriitori.

        De exemplu, Mutu ar putea să aibă tricoul cu numele Dostoievski (el însuşi s-a autodeclarat fan Dostoievski) iar în locul numărului să fie scrise titlurile unor romane dostoievskiene precum: Idiotul, Adolescenţii sau Fraţii Karamazov. Un alt jucător ar putea avea tricoul al cărui nume să fie Kafka iar pe spatele tricoului să fie scris Colonia penitenciară, o povestire pe care, microbiştii cu cazier ar reţine-o imediat. Sau dacă nu, atunci povestirea cu titlul Un artist al foamei, pe care ar reţine-o cu uşurinţă întreaga galerie sau romanul Procesul, pe care l-ar putea reţine chiar sponsorii unor echipe de fotbal!!

        Într-o altă echipă ar putea evolua scriitori români, precum Camil Petrescu cu Patul lui Procust sau Ultima noapte de dragoste…” şi apoi George Călinescu – un iubitor al sportului – cu Enigma Otiliei şi Bietul Ioanide, ultimul titlu reprezentînd şi soarta tuturor scriitorilor de azi.

        În afară de fotbalişti, chiar şi cei trei arbitri ar putea să facă propagandă culturală. La centru, Sigmund Freud, care să aibă înscris pe tricou Psihologia viselor, titlul reprezentînd dorinţa fiecărui fotbalist să aibă o vilă, un merţan şi o nuntă cu manele.

La margine ar putea arbitra Karl Gustav Jung, pe al cărui tricou să fie scris titlul Subconştientul colectiv, titlul simbolizînd identificarea spectatorilor cu lumea fotbalistică de pe teren. Al III-lea arbitru ar putea fi Luis Jorge Borges, purtînd pe tricou numele celebrei nuvele Moartea şi busola, titlul semnificînd moartea unor spectatori la un meci de senzaţie dar şi cronometrul arbitrului.

        Antrenorul ar putea fi înţeleptul Tolstoi, care în mod dialectic să poarte tricoul cu titlul “Război şi pace”.

        Cine ar crede că şi fotbalul ar putea servi ca propagandă culturală! Astfel lumpenii ar pleca după meci măcar cu trei nume de mari scriitori(eventual marcatori) şi cel puţin trei titluri de roman.

Citiţi cu atenţie sugestiile noastre. Poate un sponsor inteligent, într-o bună zi, ar învesti într-o astfel de întîlnire, pentru că fotbalul este cel mai important spectacol. Vă puteţi închipui cîţi microbişti ar reţine numele unor scriitori consacraţi?!

        Fondurile strînse ar putea veni în sprijinul unui tînăr poet, care ar dori să debuteze, sau măcar să mănînce o masă caldă.