Istoria obisnuieşte uneori să se ascundă prin întâmplări mărunte, să se substituie unor gesturi pe care numai aparent rutina le cuprinde în jurnalul său cotidian. Foarte puţine sunt jurnalele intime care te pot ajuta să descoperi o viaţă trăită cu intensitate prin călătoria lecturii obişnuite. Mai rar frazele pot da o asemenea consistenţă unei poveşti mărturisite cum a reuşit să o facă Arabella Yarca, adolescenta începutului de veac XX.
Este povestea înaltei societăţi româneşti, care respira în vecinătatea aristocraţiei dar fară să îi aparţină pe deplin. Arabella traversa de o parte şi de alta a acestei insesizabile frontiere a etichetelor şi rigorilor sociale, cu dezinvoltura unei seninătăţi pe care o acceptau cu greu şi aceia care o înconjurau prin hazardul istoriei.
Ea descrie cum a ales să iubească într-o altfel de lume. Cum alege şi cum părăseşte. Indiferent de circumstanţele care explodau în jurul ei şi de durerile care o măcinau în interior.
Carnetul Arabellei Yarka este expresia cea mai apropiată a istoriei trăite de pe o zi pe alta, după cum şi societatea românească era construită. Se trăia precipitat, improvizat, adesea stângaci dar, în lipsa răbdării îşi face simţită prezenţa o foarte vie perseverenţă de a construi oricum însă repede.
Existau goluri. Arabella Yarca ştia acest lucru. Nu le putea ignora dar în faţa lor improviza. Îşi improviza destinul. Întorcea capul. Nu ignora. Nu eluda. Căuta un răspuns. Şi nu o putea face, nici acolo, în societatea aleasă, decât perseverând şi cel mai adesea improvizând.
Tinereţea acestei femei s-a stins undeva între 1913 si 1918. Nu foarte fericită epocă. Notările ei zilnice ne arată cum se poate trăi într-un timp care ne întoarce spatele. Sunt şi vremuri care nu ne doresc. Şi atunci este cel mai greu de trăit în apropierea lor. Arabella Yarca mărturiseşte despre astfel de timpuri.
Arabella Yarca,
De pe o zi pe alta
Carnet intim 1913-1918
Traducere de Denisa Toma
Prefaţă de Mihai Dim.Sturdza
Editura Compania, Bucureşti, 2010
