Misterele si Miracolele
Practicarea dramaturgiei in interiorul biericii a devenit o procedura rusinoasa pentru aceasta. Ceea ce la inceput era o instruire pioasa a credinciosilor a devenit cu timpul o miscare plina de amuzament si distractie. Spectatorii surescitati scoteau sunete de incantare la vederea reprezentatiilor foarte realiste ale chinurilor iadului, unde, de exemplu, diavolii radeau batjocoritor de sotia lui Noe, o scorpie pisaloaga. In 1210, papa Inocentiu al III lea a interzis dramaturgia in interiorul casei lui Dumnezeu. Astfel, preotii au ales sa continue dramatizarea pildelor Evangheliei in curtea bisericii, folosindu-se de peretii acesteia ca fundal al pieselor si de gradina ca loc pentru “spectatori”. Cei care luau parte la aceste piese erau oameni de rand, printre care si betivi, traficanti si alti delicventi. Cavourile nou ridicate constituiau cele mai bune puncte de unde oamenii puteau viziona un spectacol. Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, clericii au hotarat sa interzica orice fel de manifestare teatrala in biserica sau imprejurul ei.
In secolul la XIV-lea, dramaturgia a iesit definitiv din sfera de influenta a ecleziastilor, insa popularitatea pe care incepuse sa o aiba cerea ca spectacolele sa continue intr-un fel sau altul, iar acestea erau oferite in mare parte tot prin intermediul trupelor religioase. Acestea considerau ca Pastele (momentul initial de inspiratie pentru dramaturgia crestina si totodata motivul punerii in scena al multor spectacole in timpul evului mediu timpuriu) avea loc intr-o perioada prea racoroasa a anului, mai ales in Europa de Nord, pentru a putea fi jucate piese de teatru in aer liber. De aceea, in 1264, papa Urban al IV lea a hotarat ca sarbatoarea Invierii Domnului sa aiba loc in mai sau iunie.
Cand ciuma bubonica a decimat trupele religioase, locul acestora in organizarea si jucarea scenetelor a fost luat de trupele comerciale si actori talentati. Astfel, a devenit un lucru obisnuit pentru trupe sa ilustreze intr-un singur spectacol nu numai o intamplare biblica, ci mai multe, ingloband si reprezentand in asa fel esenta religiei crestine intr-o singura serie de piese de teatru. Biserica inca incuraja prezenta la aceste manifestari, iar la ele participau nu doar locuitorii orasului in care aveau loc, ci si cetateni ai altor locuri invecinate. A devenit un lucru cunoscut faptul ca, in Anglia, inainte de un spectacol oarecare, papa le-a promis scurtarea cu 100 de zile a timpului petrecut in purgatoriu tuturor persoanelor care luau parte la piesele din Chester.
Cele mai lungi serii contineau in jur de 50 de piese, poate chiar mai multe. In general, fiecare piesa era prezentata de o singura trupa, desi cateodata, doua sau trei trupe, ori doua-trei piese puteau fi combinate intre ele. Acestea se numeau “Mistere” sau “Miracole” [1]. Fiecare ciclu de piese avea o unitate epica, centrandu-se pe tema istoriei spirituale si pe Judecata de Apoi. Dar atat partea fizica, cat si cea spirituala aveau de suferit nu doar de pe urma diversitatii pieselor, cat si de pe urma interventiei violente a comicului si a farselor, elemente cerute iminent de gusturile nerafinate ale spectatorilor.
Scenelor si personajelor biblice le erau atribuite elemente comice, de amuzament. Metoda de prezentare a ciclurilor varia foarte mult de la oras la oras. Cateodata, intreaga serie era jucata intr-un singur loc, cum ar fi piata orasului sau un alt loc de interes public; de foarte multe ori, insa, pentru a satisface multimile de oameni, aveau loc mai multe “stationari” la intervale regulate de timp. Astfel, piesele erau jucate pe niste scene mobile si erau trase de la o “statie” la cealalta de actorii invatacei.
Bibliografie “Dramaturgia in Evul Mediu I, II, III” :
Day, Martin, “A History of English Literature to 1660”, Doubleday & Company, Garden City, NY, 1963
Fletcher, R.H, “ A History of English Literature”, The Copp Clark Co., Toronto, 2006
Pagini web:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Calusarii
[1] “Miracle” era cuvantul medieval in Anglia; “Mystery” se considera a fi fost preluat din limba franceza medievala. Nu are legatura cu intelesul de astazi al cuvantului “mister”, ci se trage din lat. “ministerium”, “functie”, care era un nume atribuit trupelor comerciale.
