Pe Constantin Dragan l-am cunoscut in urma cu multi ani, prin intermediul unui prieten drag, brasovean ca si el. Inca ne spunea buna dimineata de la Radio Delta RFI si probabil ca nu stia ce avea sa urmeze: Info Pro si Realitatea TV. Se intorsese dintr-una din calatoriile lui fabuloase si isi invitase apropiatii la un ceai, povesti si vizionare de poze in locuinta sa primitoare din apropierea Televiziunii Romane. Cu zambetul pana la urechi si ochii stralucind de incantare, un povestitor innascut, ne-a facut sa traim si noi, alaturi de el experientele de pe alte meleaguri. Anul trecut, in luna iulie, Constantin Dragan, in acel moment prezentator al unuia din Jurnalele de la Realitatea TV, a dat Romania pe…Suedia. Asa cum explica pe blogul personal: „Si totusi, acum am hotarit sa plec. Nu in Canada (unde merge lumea), nu in Spania sau Italia (unde suntem deja aproape majoritari printre minoritati), nici macar in Franta (unde, foarte francofon fiind si multi amici avand, probabil ca mi-ar cam fi placut). Am ales Suedia. Mai bine spus, ea m-a ales pe mine. Si mai exact spus, nu m-a ales pe mine ci pe sotia mea care, ca majoritatea medicilor romani, s-a gandit la un moment dat sa se uite un pic si peste gard. Insa suedezilor le plac familiile.Pornesc de la ideea ca, daca mergi acolo cu cealalalta jumatate, copii si, eventual, parinti, sunt sanse mai mari sa te simti bine si sa nu iti vina sa pleci inapoi peste cateva luni. Am obosit sa vad ca totul o ia la vale. Ca vestile proaste de azi, nu sunt nicidecum la fel de proaste precum cele de maine. E foarte posibil sa ma insel, insa nu vad prea multa speranta pe termen scurt in Romania. Nu plec pentru ca mi-ar fi rau ci pentru ca nu prea mai cred ca maine va fi mai bine.”(http://voxpublica.realitatea.net/life/jurnal-de-emigrant-45368.html).
Cat timp ai fost bucurestean?
Zece ani fara cateva zile. De la mijlocul lui iunie 2000, pana la sfarsitul lui mai 2010.
Ce te-a adus in Bucuresti? Spui tu ca esti cel mai plimbaret dintre prietenii tai insa si Brasovul ar fi putut fi un punct de plecare la fel de bun..
Cred ca depinde unde vrei sa ajungi. ;). M-a adus in Bucuresti dorinta de a fi in mijlocul evenimentelor. Lucram in presa
deja de vreo 7 ani si aveam o viata buna. Insa, la un moment dat, mi-am zis ca ar trebui sa incerc sa fac lucrurile pe care le stiu cel mai bine la o scara mai mare. Sa intru in competitie. Asa ca, in momentul in care am primit o oferta de la RFI Romania (pe atunci se numea Delta RFI) am acceptat foarte repede.
Cum se vedea Bucurestiul din afara……Bucurestiului?
Ca locul in care se petrec lucrurile importante sau, ca sa il citez pe un prieten, „unde se invarteste magiunul”.
Cum a fost primul contact cu Bucurestiul?
Primul contact a avut loc cu multi ani inainte de a ma muta „la capitala”. Asta pentru ca obisnuiam sa vin, macar o data pe luna, in „delegatie”, ocazie cu lasam si luam carti de la biblioteca Institutului Francez. Carevasazica a fost un contact… „con dolceza”. 🙂 Stiam exact ce voi gasi.
Care au fost criteriile pe care ti-ai ales cartierul in care ai locuit?
Pretul chiriei. :))
Ce iubesti cel mai mult la Bucuresti?
Faptul ca e mereu in miscare, ca nu exista minut in care, undeva, sa nu se intample ceva. Orasele muzeu mi se par fascinante… dar doar o zi – doua in vacanta. Pietrelor le prefer oamenii.
Ce detesti la Bucuresti?
Hm, cred ca faptul ca oamenii au devenit tot mai agresivi. Dar asta nu e vina orasului si nici a bucurestenilor. Totul se trage din situatia economica si din faptul ca educatia nu poate fi facuta bine de niste profesori prost platiti care se duc la scoala „ca la serviciu”.
Care este coltisorul tau preferat din Bucuresti?
Am multe locuri in care ma simt bine. Imi place sa ma uit la oameni… Asa ca Piata Obor si Gara de Nord mi se par foarte interesante. …Da, stiu ca trebuia sa spun Gradina Botanica, Muzeul Satului si Opera. Si ele imi plac… dar acolo nu am fost de atatea ori…
Ce activitati faceai cu placere in timpul liber , in Bucuresti?
Plecam in Bulgaria. :))) Serios. Am fost de nenumarate ori la Ruse, Silistra si Varna in week-end. Insa in primul an
faceam turism. 🙂 Sosisem in Bucuresti de la Brasov (unde alergam toata ziua de la radio la Universitate) si ma trezisem ca programul de lucru mi se termina la ora 9.00. Aveam deci o zi intreaga in fata, numai buna pentru gasitul de locuri interesante. In consecinta, ma suiam in cate un autobuz si descopeream noi cartiere. Apoi, incet – incet, mi-am facut prieteni cu care imi placea foarte mult sa ies la mici la Catalin, la „comunisti” (un restaurant de vis-a-vis de liceul Hasdeu unde fetzele de masa erau la fel de gaurite si ospatarii aceiasi ca inainte de ’89) si la o bere pe te miri unde.
Adauga la asta cate un film (rareori la Mall… preferam Patria, Scala si cinematografele obosite dar cu unul – doua balcoane de pe Bd. Elisabeta), cate un teatru si plimbarile fara o tinta anume prin centru. Imi aduc aminte ca, intr-o perioada, primeam chiar invitatii la Bulandra… pana in ziua in care am mers la o piesa care mi s-a parut groaznic de plictisitoare si fara imaginatie. Asa ca am facut o „cronica” la radio, cum m-am priceput mai bine. De atunci n-a mai venit nici o invitatie la redactie. 🙂
Sa nu uit, in ultimii ani, in fiecare sambata pe la 11 dimineata faceam o tura prin Piata Obor. Pe drum ma jucam cu catzeii adusi in parc de Asociatia Robi si, lucru foarte important, mancam cea mai buna placinta cu branza dulce si stafide din Bucuresti… de la singura patiserie din zona unde e mereu coada. E pe colt, fix unde se termina magazinul si incepe piata.
Care este cea mai frumoasa intamplare petrecuta in acest oras?
Daca as numi una ar insemna sa fac un clasament care nu se poate face. Sa spunem ca mi s-au parut fabuloase intalnirile cu oameni mult mai destepti ca mine.
Care este cuvantul care caracterizeaza cel mai bine orasul si locuitorii sai?
Agitatie. Agitati.
Ce ai schimba daca ai fi Primar General timp de un an?
As pune o amenda de minim 10 000 euro pentru oricine arunca o hartie, o tigara sau alte gunoaie direct pe strada. Apoi as angaja vreo 2000 de agenti in civil care sa dea amenzile astea si sa primeasca in schimb 99% din suma incasata. Garantez ca intr-o luna orasul ar fi la fel de curat ca Stockholmul.
Institutul Francez din Bucuresti este unul dintre locurile mele de suflet. Tu ai predat acolo franceza 10 ani. Ce fel de bucuresteni veneau la cursurile de franceza? Cum este aceasta “mica Franta” din inima Bucurestiului?
E frumoasa si e … altfel. La biblioteca am mers din 1990. Doar zece ani mai tarziu am devenit angajatul Institutului. Publicul este destul de eterogen si cosmopolit dar, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, sunt oameni cu care iti face placere sa vorbesti. Sunt multi studenti (majoritatea de la ASE) dar si functionari, profesori, patroni de companii mai mici sau mai mari, ofiteri, artisti si chiar si destui straini care, ajunsi la Bucuresti, se gandesc ca ar putea sa invete inca o limba. Cu destul de multi dintre fostii studenti am ramas amic si inca ne mai scriem sau ne intalnim la un suc cand avem ocazia.
Ce detalii ale Bucurestiului a descoperit omul de televiziune Constantin Dragan pe care nu le vazuse pana atunci?
A descoperit oameni obisnuiti care fac lucruri neobisnuite. Mi-a placut foarte mult tema asta asa ca i-am cautat si i-am gasit. Asa am dat de Nea Ambrozie (un artist care leaga carti de peste 30 de ani), de omul care e atat de pasionat de masinile de epoca incat a cumparat vreo 80 de epave pe care le tine in curte si le reconditioneaza in ritmul de … una de pe an, de fermierul din apropierea orasului care le pune vacilor muzica clasica iar ele dau mai mult lapte s.a.m.d. Cu acesta din urma nu m-am intalnit niciodata (un bun coleg de la Realitatea a facut filmarile). Insa eu am scris povestea, am montat-o si… am ramas prieten cu eroul ei. Ultima data m-a sunat acum vreo 4 zile.
Ce te-a facut sa ramai activ in radio atatia ani de zile?
Evident, faptul ca mi-a placut foarte tare sa le spun si altora tot ce imi trece prin cap.
Ce face acum Constantin Dragan?
Preda franceza si, uneori, engleza unor blonzi suedezi, mai scrie ganduri pe diverse site-uri, atunci cand are ceva interesant de spus face corespondente si reportaje pentru diverse media, si-a amenajat un studio in care „trage voci” pentru cine are nevoie de ele… chestii de-astea. Cel mai important e ca nu sta degeaba.
Care sunt bucuriile unui orasel linistit suedez cum este cel in care traiesti acum? Crezi ca vei ramane aici definitiv?
In Suedia ma simt adesea ca in vacanta si apreciez cel mai tare linistea si relaxarea oamenilor. Paradoxal, tot asta e si
lucrul care imi place cel mai putin. Obisnuiesc sa spun ca e o tara ca un sanatoriu la munte. Mi se pare incredibil sa gasesti un loc in care notiunea de stress sa existe aproape doar in carti. Practic, oamenii isi traiesc viata si isi acorda mult timp pentru a vorbi cu familia si a se gandi si la altceva decat la serviciu sau la ziua de maine. Iar orasul in care locuiesc cred ca e destul de tipic pentru genul asta de tara.
……”Definintiv” e un cuvant mare, pretentios si care nu imi place in nici o situatie. Habar n-am cat mai stau. Poate o zi, o saptamana, o luna, un an sau zece. Si nici macar nu glumesc cand spun asta…
