Cotidianul respiră antropologic. Viaţa cotidiană modifică, de la o epocă istorică la alta, biologicul şi culturalul deopotrivă. Oamenii se folosesc de el pentru a avea sub un oarecare control orice modificare de peisaj, să menţină într-un aparent echilibru ceea ce se întâmplă cu ei pe măsura ce trec anii. Este anvelopa exterioară a familiei dar pătrunde şi dincolo de porţile casei dar şi de porţile inimii.
Viaţa cotidiană a apărut o dată cu îndemnul „îndrăzniţi!. Feriţi-vă de tăcere!” Nossrat Peseschkian psihanalizează viaţa cotidiană contemporană folosindu-se de o variată cazuistică occidentală. A construit o carte explorând devenirea umană prin filtrul inadecvărilor, a ceea ce nu funcţionează. Anxietăţile adulţilor-părinţi pătrund în matricea sufletească a copiilor care văd, care simt, şi apoi, la maturitate, presimt la celălaltm, afecte şi stări cunoscute dintr-un familiar trecut, cel mai adesea dorit a fi uitat. El şi Ea rămân într-o continuă inadecvare de aşteptări, de sentimente, de proiecţii ale viitorului. Se încearcă o ameliorare. Vindecarea este un vis. Echilibrul este un balans continuu. Creştem oarecum singuri şi foarte personal într-o lume care la rândul ei se schimbă.
Şi din astfel de întâlniri ale schimbărilor, personale şi colective, explodează nefericiri. Peste 80% dintre bolile trupului au cauze psihice. Se plămădesc sufleteşte. „Cunoaşte-te pe tine însuţi” nu este o butadă. De aceea a fost inventat cotidianul. Îi aparţinem prin natrura firii noastre. Şi pentru a o cunoaşte pe măsură ce creştem, trebuie să îndrăzim căci „restul e tacere”.
Nossrat Peseschkian
Psihoterapia vieţii cotidiene
Editura Trei, Bucureşti, 2009
