Nu mai am şanse. Caloriferul din sufragerie va exploda. Mi-am pus în parcare deja câteva lucruri. Îmi rămâne puţin timp ca să duc şi restul. Mi s-a comunicat (iniţial) că trebuie să produc o enumerare pentru a scăpa. Eu am produs-o, iată: “Extinctor, epigastru, ţâţe, monoxilă, parergon, teleferic, brăţară, metil, ambidextru, panificaţie, titirez, mangustă, laureat, analog, tombolă, chibrit, anofel, cardiac, brusture, lax, temenea, fagocitoză, revistă, imponderabilitate, mereu, lepidopter, emfizem, alcalin, eprubetă, elongaţie, Rahan, pix, amonit, brici, comă, eghileţi, ambiguu, telecomandă, făurar, metisizare, galben, ciur, pauză, bec, stil, inamovibilitate, John, virgulă, bai, capac, sobă, inocent, pajură, smoc, trombă”. Dar nimic. Se pare că lentul proces nu este reversibil, aşa că îmi duc obiectele în continuare jos. Am discutat cu instalatori, genişti, preoţi, arhitecţi, fizicieni, istorici, pompieri. S-au conturat unele ipoteze, dar nu se întrevede nici o soluţie. După toate probabilităţile, fenomenul din sufrageria mea este numai unul dintre ochiurile unei reţele mult mai ample. Conform estimărilor, va trece cam o lună până când altele se vor manifesta. Pe scara unui bloc din vecinătatea Podului Grant vor apărea mii de sticle de plastic – verzi – cu câte un trandafir înăuntru. Cablurile ce leagă stâlpii din Piaţa Aviatorilor şi de pe Bulevardul Kogălniceanu se vor înnoda gordian. O bătrână va privi neputincioasă cum propriul său câine smulge cu dinţii o ramură de magnolie din Cotroceni. Locuitorii zonelor în cauză au fost rugaţi, la rându-le, să producă enumerări. Se spune că trei pe zi protejează eficient. Sunt mai degrabă sceptic. Aseară, pe o bancă din Cişmigiu, am văzut două umbre care visau acelaşi vis: mi-am dat seama că, şi dacă aş fi scos din buzunar o listă care să conţină Universul (ordonat frumos, pe litere), tot n-aş fi putut să împiedic asta. Lupta nu are nici un sens. Îmi voi muta bunurile în stradă oricât va fi necesar, le voi urca înapoi, caut să fiu realist – în ciuda Universului şi a listelor. Şi chiar a zâmbetelor unor experţi. Am auzit (verific săptămâna viitoare) că, prin Centrul Vechi, s-au păstrat locuri unde nu contează nici ora, nici anotimpul. N-ar fi rău. Am să te aştept acolo, facă reţelele şi caloriferul ce-or face. Am să te aştept acolo.