Cursul istoriei este determinat de maniera în care un regim politic reuşeşte să manipuleze gândirea oamenilor. În acest caz, platforma politică are o importanţă secundară: prioritară este „operaţia de seducţie”. În cazul românilor reţeta seducţiei nu este problematică: manele, silicoane şi fotbal. Reţetă de lumea a treia. Astfel poţi determina un popor să elimine din istorie pătura cultivată, care i-ar putea îmbunătăţi existenţa; mineriadele au avut acest rol în subsidiarul spectacolului cotidian. Astfel, marele lider manipulator este liber să practice „arta sugestiei şi a păcălelii, numită politică”.
„Prevestirea” în istorie ar fi că „în această lume există un singur principiu superior, şi anume că totul este manipulabil şi că nimeni, dar absolut nimeni nu se poate sustrage manipulării”, fapt istoric reuşit cu ajutorul televiziunii. Doar aceasta are puterea de a „reunifica limbajul şi cunoştinţele umane, creînd o nouă versiune a vechii limbi a zeilor, o limbă universală generată prin gesturi şi sunete, viziuni şi vise, în măsură să transmită dorinţe şi să comunice ordine, aşa cum nici o altă limbă umană nu ar putea face”.
Au fost substituite valori cu nonvalori, care vor remodela conceptul de valoare în sprijinul subculturilor de ocazie. Şi vezi cum în frumoasa noastră societate „se vorbeşte de Doamne şi de Domni tocmai unde, în mod invariabil, aceştia încetează să mai fie una sau alta”(Ernesto Sabato). Nu există întâmplare în istorie. Aşa cum nu există nici o patrie ci „o lume a stăpânilor şi o lume a sclavilor”. În funcţie de nivelul de educaţie al stăpânilor, de preocupările şi gusturile lor, societatea este mai deschisă sau strivită sub povara intoleranţei.
Istoria sastisită de imaginile unui diurn devalorizat se retrage în subterane. Claudio Gatti în thrillerul esoteric şi prin excelenţă istoric „Prevestirea”, descrie o realitate în deplină maturitate socială şi care prevesteşte întotdeauna faptul că inversarea de valori determină o schimbare de roluri. Nocturnul urcă scara lui Iacob iar diurnul se prăvăleşte în subterane, de unde, va recompune o altă lume cu o nouă înfăţişare; o altă viziune cu noi idealuri. Istoria a consemnat cu fiecare schimbare de peisaj social, astfel de schimbări iar cărţile istoricilor le-au circumscris unor denumiri banale şi seci precum „marile migraţii”, „războaiele napoleoniene” etc.
Este foarte posibil să existe o istorie a documentului scris pentru naivi şi novici, şi o istorie, care se desfăşoară în afara documentului scris, prin asociere de simboluri şi confruntări de idei. Marii inţiaţi ai istoriei se folosesc de documentul scris pentru a manipula mulţimea, care caută certitudini în imediat, în timp ce, pentru primii, distanţele în istorie se întrepătrund iar timpul devine consubstanţial. Claudio Gatti oferă în „Prevestirea” această imagine bidimensională a istoriei şi conferă simbolului întîietate asupra documentului scris. În istoria cunoscută sau preferată de vulg, „totul se bazează pe nevoia minţii omeneşti de a corija realitatea, conferindu-i ordine şi coerenţă. Lumea vrea asociere de simboluri, şi atunci este suficientă o teorie oarecare! Totul este un joc de oglinzi, de iluzii, care însă se pot transforma în realitate cu participarea celui ce vrea să fie amăgit”.
În faţa celor mulţi, uşor de manipulat în democraţie, prin aparenţa simplităţii şi iluzia clarităţii, o mică minoritate se retrage în subteranul social şi spiritual, pentru a rezista subvalorilor agresive şi distrugerii spirituale. Devine o „lume condamnată”, de „cadavre vii”, având „corpurile roase de boală, muşcate de insecte”. Astfel se explică cum un manelist îşi construieşte o vilă într-un an iar un medic chirurg nu-şi poate plăti factura la întreţinere. Ne-am prăbuşit în subteranele istoriei pentru că am dat prea multă crezare documentului istoric scris şi am renunţat la cunoaşterea simbolurilor. Pentru un om simplu simbolul rămâne imperceptibil, chiar şi în realitatea imediată pe când un orb, poate stăpâni lumea. Deoarece „întotdeauna drumul spre ceea ce avem mai intim în noi e un lung periplu ce trece prin oameni şi universuri”(Ernesto Sabato). Claudio Gatti certifică faptul că trăim într-o lume invadată de gnomi şi libărci iar realitatea lor de „mundus inversus” de odinioară, tinde să devină obişnuitul şi frumosul fiecărei zile. Şi aceasta pentru că, aceşti gnomi culturali şi libărci politice, ne învaţă „să dispreţuim ceea ce cândva era la mare preţ. Şi viceversa”.
