În spatele Palatului C.E.C., pe o mică bancă aşezată fără logică aparentă la cotul unei străduţe, am găsit un caiet ce conţinea următorul aparat monstruos.
*** /Expresii/ Dacă te sinucizi, te bat de te rup.
/Cum sabotăm un hypermarket/ a) Ne adunăm 50; b) adunăm în cărucioare cât mai multe produse perisabile (peşte, îngheţată, carne proaspătă ş.a.); c) abandonăm cărucioarele: c’) în zone cât mai puţin umblate ale magazinului (se recomandă: zona cu hrană pentru animale; zona cu mopuri, perii de W.C. şi chestii enorme care miros înţepător a prea curat), pentru ca produsele să se împută; c’’) în zone cât mai aglomerate ale magazinului (se recomandă: zona cu mezeluri; zona cu legume proaspete; zona cu săpun, pastă de dinţi etc.; există şi zone bune doar în anumite perioade: cele de rechizite în septembrie-octombrie, cele cu ornamente pentru Crăciun ş.a.), pentru a încurca oamenii şi a crea nervozitate; pentru eficientizare, a se adăuga produselor perisabile şi produse foarte grele (detergent, bidoane cu apă ş.a.), precum şi mături sau suluri enorme de hârtie, care, depăşind cu mult marginile cărucioarelor, să îngreuneze trecerea; c’’’) în dreptul casselor; d) aşezăm diferite produse luate la întâmplare de pe rafturi în cărucioarele clienţilor care le-au lăsat nesupravegheate câteva momente; e) găurim cât mai multe pungi de zahăr, de sare ş.a.; f) (versiune soft🙂 umplem cărucioarele cu cât mai multe produse dintre cele mai căutate; mergem într-una dintre zonele cele mai puţin frecventate; răzuim cu grijă codurile de bare; ne întoarcem şi punem produsele pe rafturile de unde le-am luat; (versiune hard🙂 umplem cărucioarele cu cât mai multe produse dintre cele mai căutate; mergem într-una dintre zonele cele mai puţin frecventate; sustragem codurile de bare cu atenţie, pentru a nu le deteriora; mergem în zonele aglomerate, observăm cărucioarele nesupravegheate de către alţi clienţi; lipim câte un cod de bare pe cărucioare, astfel încât să declanşeze alarma de la cassă după ce toate produsele din cărucior au fost achitate. (N.B.: Cărucioarele conţinând produsele de pe care am sustras codurile de bare se abandonează în locuri foarte aglomerate, adăugându-li-se pungi enorme cu detergent, bidoane de apă de 10 litri, câteva mături cu coadă lungă şi două pungi de zahăr sparte).
/Cum folosim o publicaţie/ Ne insultăm preşedintele de bloc, blocul P3, adresa cutare, nu pentru că ar fi în stare să citească, evident, ci pentru ca toată lumea să afle că este un bou.
/Exerciţiu/ ++++++++++ nnnnnnnnnnnn – ca să luăm FB de la un sistem debil.
/Cum folosim o publicaţie/ Facem declaraţii de iubire femeilor căsătorite, fără a le dezvălui numele, dar bazându-ne pe certitudinea că se vor recunoaşte (mai ales dacă au părul negru). Evident, eu nu aş recurge niciodată la aşa ceva. Era doar o sugestie. O chestie fictivă. (Ai citit, dragostea mea, nu? Dă-mi un mail scurt de confirmare).
/Proiect/ Vârsta calculată nu după anii de viaţă, ci după anii de şcoală. Avantaje: a) îi pensionăm repede pe toţi impostorii care au diplome în loc de creier; b) flatăm o groază de babe întoarse la apelativul Domnişoară (sau chiar Fetiţo); c) îl trimit acasă la ta-su pe preşedintele de bloc (blocul P3, adresa cutare).
/Expresie/ (găsită) “Ăştia sunt intelectuali la cap”.
/Ce am văzut joi seara/ (la câţiva paşi de Magheru) O tipă care făcea baie. În cadă. În micul parc din curtea interioară. Cada era pe roţi. Apa era fierbinte şi aburii voalau singurul pom din zonă. Mie nu mi-e frică de câini. Bineînţeles, dacă un pitbull şi un malinois mi-ar surâde cu spume de la 5 metri, aş avea tendinţa de a fi prudent. Însă nu sunt genul care face atacuri de panică la vederea unui yorkshire în dosul unei ferestre de la etajul 2. În cazul nostru, 11 maidanezi de multe feluri se lăfăiau la căldura degajată cu generozitate în preajma căzii. Tipa dinăuntru avea o pălărie cu boruri enorme, care se pleoştiseră de la aburi. Cada era pe rotile. Am chemat un taxi.
/Cum folosim o publicaţie/ Putem scrie unele acronime ca SALSD fără să riscăm a trimite un sms, a fi prinşi la femei ori bătuţi. De asemenea, îl putem considera liniştiţi dobitoc pe un domn din P3 (apartamentul cutare), întâmplător şi preşedinte al blocului.
/Cum ajungem într-o publicaţie/ Renunţăm la serviciile computerului, aşternem totul pe hârtie, apoi lăsăm hârtia undeva îndărătul Palatului C.E.C. Vine până la urmă careva, o citeşte şi o bagă la revistă. Am economisit până şi dactilografa. Mulţumesc, domnule.
/Ce am găsit eu însumi pe acea bancă dindărătul Palatului C.E.C./ (tot pe o foaie) (ha!) îngheţată-n emoţii / de sferă / lichidă / oprită / la mijloc / sordidă / muiere / avidă / în braţe / te-ai dus (urmare ilizibilă).
/Ce mi-a povestit un bătrân aproape orb/ Că îngerii n-au dispărut, că s-au preschimbat în mici covoare fermecate ce zboară cu noi cu tot peste Mări. Că pe mine mă vor duce în grădina casei unui bărbat călătorit în Persia după o comoară pe care a visat-o – şi care bărbat, în acel moment, va sta în faţa unui alt bărbat ce îi va spune că şi el visase o comoară, în alt oraş, în grădina casei unui bărbat călătorit în Persia. Comoara, deci, va fi a mea – dacă voi şti unde să sap şi dacă îngerul preschimbat în covor mă va întoarce la vreme acasă. (Orbul a început să râdă şi mi-a dezvăluit că povestea nu se termină aşa, că trebuie să mă gândesc, apoi să aştept, fiindcă poate că visasem eu însumi acea poveste şi că unele comori nu sunt ascunse într-un punct al spaţiului, ci în timp).
/Cum tai o găină cu ajutorul unui segment de dreaptă AB astfel încât distanţa CD între ciocul orătaniei şi mestecenii din Grădina Botanică să fie egală cu AB/5?/ De studiat.
/La ce ***
Pagina de caiet fusese cu violenţă ruptă aici. Diseară voi lăsa pe aceeaşi bancă textul meu pentru “Comoara Hestugmiţilor” de săptămâna viitoare.
