Abordarea umanista a lui Geddes si Mumford a avut un aport semnificativ atat prin modul de abordare, cat si prin metodele si solutiile propuse,care isi pastreaza si astazi valabilitatea.
La inceputul secolului XX,ideile lui P. Geddes, preluate ,dezvoltate si promovate mai apoi de Mumford, au fost revolutionare.
Mai intai,Geddes a pus in prim plan problema cercetarii unei regiuni cu ajutorul profesionistilor apartinand mai multor domenii, cu alte cuvinte,abordarea pluridisciplinara,atat de practicata astazi. De fapt,insasi idea de cercetare este o contributie a sa,dat fiind ca in acea perioada erau imaginate modelele de orase. Este de remarcat faptul ca ideile sale, ca si ale lui Mumford, sustin dezvoltarea regionala, in consecinta, realizabila(2). Insa, in cadrul teritoriului, este specificata ideea orasului de a fi clar delimitatat, cu scopul unei dezvoltari sociale optime, si luand ca exemplu vechile orase.(3)
Apoi,cercetarea se face,bineinteles, pe un sit real, dar solutiei i se cere sa fie mai mult decat adaptarea la context;astfel,cercetarea „rece”,impersonala, nu este suficienta. Ei trebuie sa I se adauge acea „simpatie activa”(2) fata de situl respectiv,care face ca,printr-o apropriere a sa, sa dea nastere intuitiei care va descoperi caracteristicile locului,cu alte cuvinte, „genius loci”. Aceasta traire a sitului, si in special adaptarea la geografie si context, sunt conditiile esentiale ale practicii de urbanism, ca si gasirea unei solutii diferentiate pentru fiecare amplasament, fapt care decurge din acestea.
Nu in ultimul rand, Mumford este cel care sesizeaza problema spatiilor libere, create in urma punerii in opera a arhitecturii moderne, si atrage atentia asupra lor, subliniindu-le functiunea sociala si necesitatea biologica , dar propune si o apropriere a lor prin relationare si amenajare,care sa aiba ca scop recrearea(loisir) si comunicarea interpersonala.
Acest demers de observare si critica,in definitiv, a orasului, inceput de Geddes si continuat de Mumford,are la baza o cunoastere aprofundata atat a trecutului,cat si a posibilitatilor prezentului,iar atitudinea este aceea de continuitate, de dezvoltare a ceea ce este deja realizat, prin acest lucru imbogatind palierul de cercetare si situand punctul de plecare al practicii urbane contemporane.
1. Sandu, Alexandru – Culegere de texte
2. Choay, Francoise – „L’urbanisme,utopies et realites”
3. Hall, Peter – „Orasele de maine”
