Experiment. Se dă un preț mare. Se testează diversele variante de atitudine critică.
Subiectul #1 calculează un cost de producție mic, îl scade, constată un profit mare și îl pune pe seama lăcomiei. Tocmai a descoperit că lumea e un loc nedrept.
Subiectul#2 calculează un cost de producție mic, îl scade, constată un profit mai mare și îl pune pe seama cererii mari și a ofertei mici. Tocmai a descoperit o idee de afaceri.
Nu vorbim, evident, despre piețele monopoliste unde prețul este mai degrabă o taxă. Pe piața liberă însă, prețurile – și profiturile incluse – spun povestea a ce se caută și a cum te poți îmbogăți din asta.
Ca antreprenor, cel mai mult contează priceperea: poți să înveți noua afacere mai repede ca alții și să recuperezi investiția când alții abia încep să vadă profitul? Ca investitor, contează cât de bine ai gândit alegerea: chiar există o nevoie de lungă durată și vor desluși alții – mai târziu – ce-ai văzut tu din vreme?
Teoria ca teoria, dar ce faci tu, client, care știi toate lucrurile ăstea însă ești mulțumit cu ce faci acum? Să te-apuci de afaceri este prea mult. Să înjuri, ți se pare meschin.
Subiectul #3 nu pretinde că știe să calculeze costuri de producție, nu e interesat dacă vânzătorul face profit sau pierdere din ce-i vinde, dar poate să judece și să compare. Poate să judece dacă oferta, indiferent de preț, e sau nu cinstită și dacă vânzătorul are sau nu reputația că își merită banii. Iar analiza nu e atât de grea pe cât ar părea.
Vechimea, marca, investiția masivă de capital și chiar publicitatea – neagresivă dar de lungă durată – sunt semne că vânzătorul și-a făcut planurile pe termen lung. Altfel, pas. Comparația este cu atât mai simplă, cu ajutorul internetului, iar diferențele descoperite pot fi aiuritoare. Ce-a câștigat și ce-a pierdut subiectul numărul #3:
Pe termen scurt, a pierdut p și timconfort. Nimic nu e chiar gratis!
Pe termen mediu, a câștigat bunăstare. Același lucru la un preț mai mic sau alte lucruri, cu valoare totală mai mare, pentru același preț.
Însă pe termen lung, câștigă subiectul #2, care se îmbogățește mai repede și caută următorul preț mare pe care să-l speculeze până la micșorare, dar și #1, care până la urmă aproape că rămâne fără obiectul frustrărilor – cu excepția nostalgiei că profitul e un monstru care n-ar trebui să existe.
