Literatura a avut dintodeauna, în spatele cortinei care separă lumea obişnuită de lumea complicată, o altă poveste. Şi această altă poveste a rămas adesea nemărturisită. Nu sunt banale întămplări ci pur şi simplu viaţă trăită. Foarte posbil, literatura să fi fost sau nu, vârful uscat al unei înălţimi scufundate. Pantele acolo nu le cobori ci ele te primesc într-o cădere lentă, colorată şi foarte senzuală. Atunci traiesti povestea din spatele cortinei. Acolo, idiotii şi oportuniştii literelor nu au greutate. Vor pluti mereu la suprafaţa apei şi scuipaţi afară de valuri.
Andrei Oişteanu a intrat în acaseta lume şi o prezintă, atom cu atom, folosind parcă un adevarat instrumentar de disecţie anatomică a lumii nestiutelor vieţi, de nevăzut pentru mulţimea diletanţilor critici sau a literaţilor de duzină. Tristeţea, durerea, suferinţa, neputinţa, retragerea asumată din faţa unui diurnal agresiv, vulgar şi obedient, si apoi îmbrăţişarea frondei care salvează, eliberează, vindecă sufletele ce nu se vor înnămolite-n banal, ratare luată drept glorie şi falsă victorie socială, expandată de lingai si admiratori de turmă.
Andrei Oişteanu
Narcotice în cultura română
Istorie, religie şi literatură
Editura Polirom, Iaşi, 2010
