Caniculă

            Inorogul a fost pentru prima dată semnalat în zona Icoanei, spre Verona. Câteva ore mai târziu, apăruse pe lângă Sala Palatului. Către seară, s-a deplasat aproape de Mănăstirea Antim. În fine, la miezul nopţii, a fost iarăşi văzut – pe Splai: mergând uşor înspre capătul de jos al Lipscanilor.

            Dimineaţă, patru ziare au publicat ştirea, fiecare citându-le pe celelalte (ca să respecte regula de aur a celor trei surse). Am aflat-o – ştirea, nu regula – pe terasa unei cafenele, în aerul torid al amiezii. M-a pus la curent un chelner – care spunea “ignorog”. Un altul a citat ceva din Gilbert Durand. Picioarele mesei, din pricina căldurii, se îngropaseră cam 70 cm în asfalt, aşa că debarasatorii îmi aduceau din 10 în 10 minute câte un scaun mai mic, până ce am trecut la o pernă turcească. Perna turcească s-a înfipt şi ea în asfalt şi a trebuit să pună alta peste ea. La plecare, sub mine se găsea un turn subteran de 9 perne turceşti. Arheologii lucrau la dezgroparea jilţului iniţial, a scaunului secund, a taburetului terţiar şi a scăunelului de lustragiu cuaternar. Între timp, am auzit că se crease un Comitet Naţional pentru inorog. Salvarea patriei nu mai putea fi ratată.

            Ieşeam din criză, afirmau diferiţi purtători de cuvânt. Într-una dintre Marile Săli din Palatul Parlamentului, au fost aleşi de urgenţă reprezentanţi ai tuturor partidelor, etniilor, condiţiilor sociale, sexuale, biologice. Se regăseau acolo ţărănişti, lesbiene, tătari, economişti, orbi, vecini, preoţi, văduve, hermafrodiţi, copii ai străzii, masoni, victime ale diferitelor nenorociri (cum ar fi mineriadele, discriminările, cutremurul, inundaţiile, trăsnetul, Primăria, SIDA şi americanii), prostituate, îngeri şi miniştri.

            În vreme ce treceam de la taburetul terţiar la scăunelul de lustragiu cuaternar, această sinteză a neamului s-a deplasat la fosta Romarta Copiilor, unde, conform declaraţiei unui unknown user de pe un forum online al Cercetaşilor, a fost remarcat inorogul în urmă cu 20 de minute. Se pare însă că, în pofida caniculei, traficul rutier din Capitală era excesiv, Comitetul ajungând la faţa locului cu întârziere şi nemaigăsind acolo decât nişte băieţi în maiouri, gata să negocieze preţul a 6 poze cu mitologicul vizitator.

            În preajma depăşirii dialectice a scăunelului întru cea dintâi pernă turcească, pensionarii s-au sesizat. Era inadmisibil, ţară de hoţi! Nici măcar inorogul nu făcea excepţie, lor nu le dă, başca preţurile. Din păcate, glasul bieţilor oameni a rămas neauzit, fiindcă din grup s-a desprins o aripă disidentă, care punea mai degrabă accentul pe aspectul zoologic al problemei, considerând că oamenii cu suflet ar trebui să lase prin scările blocurilor – precum şi în curţile instituţiilor – blide cu mâncare pentru bietul mamifer. De aici – două controverse dificile, una privind specificul hranei pentru inorogi, alta pornind de la afirmaţia unui domn cu favoriţi, care susţinea că inorogii fac ouă, deci  nu sunt mamifere. Unii au adus pâine uscată, alţii produse tip fast-food, o gospodină a pus colivă într-un bol vizavi de benzinărie (şi televiziunile au subliniat eleganţa cruciuliţei din bomboane mov), iar nişte legionari au adus la caterincă banane, spunând că inorogii nu diferă de negri. A ieşit o bătălie crâncenă, opunând babele şi legionarii împătimiţilor de fast-food, mai toţi vânduţi Puterilor Oculte ce otrăvesc Naţia. Pe de-a-ntregul indiferenţi la astfel de mize minore, oamenii de ştiinţă au iniţiat un program de studiere a ouălor de inorog – dar nu au reuşit să obţină vreunul, aşa că fondurile europene atrase cu această ocazie au fost cheltuite pentru organizarea unui simpozion (deja anunţat pentru 19 septembrie 2064, la ora 9,30).

            Primeam a şasea pernă turcească în momentul în care două cluburi au inaugurat “Noaptea Inorogului”, variate personalităţi, precum şi fete, rockeri, balerine şi poeţi dedicând hit-uri şi dansând lasciv în cinstea evenimentului. S-a băut bere şi s-au fumat diferite ţigări. Simultan, la un post TV privat, se desfăşura un talk-show maraton; aici,  numeroşi analişti politici, anchetatori, edili, cântăreţe, ghicitoare, comentatori sportivi, actori de seriale, senatori şi teologi au dezbătut pe larg statutul inorogului într-o societate care împărtăşeşte principiile democraţiei moderne. “- Contemporane!”, a corectat ironic altcineva. Şi a început lupta. Primul invitat a vărsat paharul cu apă direct pe al doilea invitat. Al doilea invitat a vărsat paharul de suc pe al treilea invitat. Al treilea invitat (care tocmai spunea ceva despre Harms) a vărsat paharul de bere pe al patrulea invitat. Al patrulea invitat a vărsat paharul de vin pe a cincilea invitat. Al cincilea invitat a vărsat paharul de vermut pe al şaselea invitat. Al şaselea invitat a vărsat paharul de ţuică pe al şaptelea invitat. Al şaptelea invitat a vărsat paharul de vodkă pe al optulea invitat. Al optulea invitat a vărsat paharul de palinkă pe al nouălea invitat. Al nouălea invitat a vărsat paharul de kerosen pe al zecelea invitat. Al zecelea invitat i-a dat o palmă primului invitat. Primul invitat i-a dat un pumn celui de-al doilea invitat. Al doilea invitat i-a dat un cap în gură celui de-al treilea invitat. Cel de-al treilea invitat i-a dat un şut în freză celui de-al patrulea invitat. Al patrulea invitat i-a ars un ciocan în meclă celui de-al cincilea invitat. Al cincilea invitat i-a spus un banc imbecil (de 11 ori) celui de-al şaselea invitat. Cel de-al şaselea invitat l-a înjunghiat în mâna dreaptă pe cel de-al şaptelea invitat. Al şaptelea invitat l-a înjunghiat în beregată pe cel de-al optulea invitat. Cel de-al optulea invitat l-a împuşcat în frunte pe cel de-al nouălea invitat. Al nouălea invitat l-a călcat cu maşina pe cel de-al zecelea invitat. Primul invitat era de gât cu al zecelea invitat în secvenţa precedentă.     

            Perna turcească 8: agenţiile de presă anunţă că pe străzile Capitalei au început să apară cetăţeni dubioşi care oferă spre vânzare mârţoage prezentate ca inorogi. Un idiot a reuşit să-şi omoare calul încercând să-i înfigă un corn de metal în frunte, ca să fie mai aproape de model. Cineva jura că, prin Est, în oraş intra un şirag de pinguini, un domn povestea cum îi venise lui ciclul prima oară, un alt domn a mers direct la carul de reportaje urlând în faţa camerei vere pe Didona i-o dai lu’ frate-miu că te mănâncă sub bordură altfel să moară ce-am mai, doi voleibalişti aduseseră Parerga şi Paralipomena şi afirmau că era vorba despre hydre, vasilisci, pegaşi, moroi, ciclopi, gorgone, minotauri, HIV, apşi (de la Apsu), căţei ai pământului (moment în care au început să urle iarăşi babele ce fugeau cu oase prin zonă), mioriţe care vorbesc într-o limbă misterioasă, care nu cunoaşte decât sunetele “B” şi “E” şi nu le combină decât în această ordine, fiindcă nimeni deocamdată n-a auzit o oaie făcând “Ebbbb!”, diferenţa dintre cuvinte fiind dată de numărul de “E”-uri, ceea ce prezenta un mare atu pentru fanii alimentaţiei bio care se luptă cu “E”-urile, o domnişoară cu mustaţă de acolo remarcând imediat rezonanţa schizofrenă a chestiei cu eurile multiple, drept care am cerut nota la perna turcească 9.

            Dimineaţă, Capitala era foarte murdară, însă parcă se mai răcorise un pic, iar pe unele străzi, dacă erai atent, observai un fel de curcubeu impregnat în asfalt – care a dispărut în jurul prânzului.