Acum ceva timp, pe vremea cand locuiam intr-un apartament in zona veche a Bucurestiului am avut interesanta revelatie ca blocul construit in anii 40-45 avea peretii ziditi dintr-un tip diferit de caramizi fata de ceea ce eram obisnuita. Astfel pentru pereti erau utilizate blocuri de cenusa de termocentrala care intr-adevar izolau destul de bine in perioada rece a anului. Pe portiunile de fatada pe care tencuiala era cazuta blocurile erau perefect vizibile din strada – de dimensiuni destul de mari intrerupte in dreptul planseelor de centuri de beton. Mai tarziu cand o serie de lucrari facute in casa (instalarea unei centrale termice) au facut ca mult timp din toate punctele de fixare ale instalatiei sa se scurga periodic praf cenusiu.
Astfel am inceput sa fiu curioasa la caramizile iesite la iveala de sub tencuieli cazute si am observat marea varietate a acestora cat si multitudinea de tipuri de tesatura a lor in corpul zidariei. Primul tip de caramizi la care ma voi referi este cel din pozele de mai jos – caramizi vechi cu goluri orizontale. Existau in uz, din cate am putut observa, mai multe subtipuri de astfel de caramizi : cu 2, cu 4 si cu 6 goluri. Caramizile de acest tip le-am regasit in special la cladiri construite in anii 30-40 (probabil simultan cu intrarea in uz a acesotor caramizi), majoritatea construite in stil modernist.
Ceea ce mi-a atras atentia in mod special este utilizarea acestor caramizi simultan cu cea a caramizilor presate. Urmarind succesiunea de asize pare evidenta o aseazare lipsita de o regula constanta de tesere , probabil aceasta facandu-se pe masura achizitionarii materialelor. Am reconstituit mai jos cateva tipuri de tesere a zidariei spre exemplificare , desi dupa cum am afirmat mai sus regulile variaza pe suprafete successive ale aceleiasi fatade si cladiri.
In cazul cladirii hotelului Dunarea si cladirea Aro pare evidenta construirea zidurilor cladirii din caramizi cu goluri orizontale (varianta cu sectiune patrata cu 4 goluri) si completarea zidariei cu caramizi presate acolo unde situatia o cerea ( dimensiunea spaletilor si a parapetului ferestrelor nefiind multiplu perfect pentru dimensiunea acestor caramizi) sau la atic.
Caramizi similare celor mentionate mai sus exista si astazi in forme mai mult sau mai putin diferite. Caramizi cu 6 goluri orizontale, aproape identice celor vechi sunt comercializeate sub brand-ul Magemeni in timp ce brand-ul Brikston comercializeaza forme similare de caramizi cu 8 goluri. Pasul urmator sunt blocurile ceramice tip porotherm comercializate de Wienerberger.
Un alt tip interesant de caramizi utilizate la cladiri , mai rar intalnit insa, sunt caramizile cu goluri orizontale de ventilatie. Dimensiunea acestor caramizi este identica dimensiunilor caramizilor presate singura diferenta fiind o serie de goluri circulare .
Elemente de acest tip sau alternativ elemente speciale ceramice sau din piatra se foloseau si se folosesc pentru ventilatii pe zona de soclu pentru spatiile de subsol (cateva exemple mai jos).
Alternativ aceste caramizi se folosesc pentru placaje de zidarie aparenta, zidarii interioare si cosuri de fum, principalul lor avantaj fiind o greutate mai mica fata de caramizile presate. Caramizi de acest tip sunt comercializate de firma Brickston sub denumirea “Brikston CPU – M450”. Un alt echivalent sunt caramizile Terka Klinker NF cu goluri mari pentru fatade de la Wienerberger care spre deosebire de acestea au goluri patrate si nu rotunde.
Exemplul fotografiat mai jos l-am surprins la soclul cladirii vechiului cinematograf Dacia. Am cercetat soclul cladirii pe toata lungimea sa insa doar pe aceasta zona am putut vedea caramizile cu goluri. “Decuparea” finisajului de soclu atat de net pe aceasta portiune ma face sa cred ca aceste caramizi fie au fost mereu nefinisate fie au avut un finisaj diferit fata de restul soclului. Detaliul urmator pare o improvizatie recenta in jurul unor instalatii de gaz, folosind niste caramizi similare.
Caramizi klinker decorative se foloseau si in trecut : – exemplul de mai jos este soclul unei cladiri vechi din Giurgiu.
Multe din detaliile cladirilor vechi se datoreaza folosirii unor caramizi cu profil special. Acestea erau folosite pentru profilaturile folosite la bovindouri, cornise si ancadramente de ferestre. Astazi restaurarea lor se face abuziv prin aproximari de profile din beton armat. Caramizi cu profile speciale se produc si azi : firma Kromston comercializeaza caramizi klinker cu profile speciale lista de varietati de produse fiinda insa destul de restransa. Firma Effe comercializeaza si ea o serie de profile speciale adecvate proiectelor de restaurare. Probabil oferta cea mai variata este cea pusa la dispozitie de Wienerberger – din pacate (si probabil in mod revelator fata de practicile curente de restaurare din tara) oferta este disponibila doar pe site-ul mama nu si pe cel pentru Romania.
Un ultim si interesant exemplu sunt niste caramizi cu o sectiune cu o geometrie foarte particulara fotografiate de mine acum ani de zile la o cladire veche din Sulina. Se remarca si in acest exemplu folosirea laolalta a mai multor tipuri de caramizi – ca si in alte cazuri zidaria pare sa se fi executat in functie de materialele disponibile detinute de proprietar. Caramizile la care ma refer se remarca mai ales prin latimea mare si prin existenta unor “urechi” de prindere pe laterale (muchiile laterale nu sunt plane). Inclin sa cred din aceste motive ca ele sunt vechi caramizi de planseu . mai jos pentru o comparatie este o poza cu caramizi de planseu comercializate de firma Wienerberger.
Dupa cum am punctat mai devreme marea majoritate a tipurilor de caramizi existente in trecut isi gasesc un corespondent si astazi. Din pacate insa comoditatea pe de-o parte si necesitatea incadrarii in bugete de austeritate pe de alta parte duc cel mai frecvent la rezolvari standard pentru structura si inchideri laterale. Necunoasterea tehnicilor de constructie aferente acestor materiale duce insa si la o forma de autism in recunoasterea si conservarea cladirilor de patrimoniu . Iar consecintele se traduc in pierderea unor detalii extrem de valoroase in cadrul proiectelor de restaurare. Forma exterioara finita a cladilor devine singurul aspect observat si prezervat, in timp ce substanta se pierde sau se dizloca.
*****
alte documentatii interesante de care am dat in legatura cu subiectul articolului :
manual de interventii asupra zidariilor vechi
