Reţetă

            Ingrediente:

            Cel puţin cinci personaje:

  • o doamnă care îşi imaginează că face cumpărături discutând cu un arţar din curtea blocului şi câştigând negocierile de fiecare dată (fiindcă arţarul nu se pricepe la comerţ, fiind un simbol al ineficienţei noastre naţionale şi congenitale, ceea ce ar trebui să ne determine a le cere canadienilor să ni-l cedeze pe drapel);
  • un domn de la 1, care se uită noaptea la filme S-F, iar pe la 16,30 apare în parc pentru a le explica şahiştilor – şi mai ales redutabilului şef de scară, asemănător unui Kasparov uitat la soare 25 de ani (din cei vreo 40), dar în papuci de plastic şi riguros analfabet – relaţia dintre ce se petrece pe Söklaemoor şi criza economică;
  • un fenomenolog de excepţie, care îşi cară în fiecare zi televizorul în portbagaj atunci când pleacă la serviciu;
  • o femeie cu părul negru;
  • naratorul.

            Mod de preparare:

            Se iau primele trei personaje şi se amestecă bine – de preferinţă într-un recipient mare, cum ar fi Bucureştii. Se lasă la foc relativ scăzut până când aromele încep să se întrepătrundă, astfel încât să putem vedea cu ochiul liber cum fenomenologul vorbeşte cu arţarul despre Söklaemoor, domnul de la 1 pleacă la serviciu cu doamna care ştie să negocieze (bine împăturită în portbagaj), redutabilul şef de scară imaginează mail-uri către Guvernul canadian, Kasparov câştigă negocierile cu televizorul, iar blocul este uitat la soare. (În diferite regiuni, doamna care ştie să negocieze rămâne cu fenomenologul, televizorul discută cu analfabetul de pe Söklaemoor, în arţar cresc portbagaje, canadienii pleacă la serviciu, Kasparov este uitat la soare).

            Femeia cu părul negru şi naratorul sunt lăsaţi 3 ore să se sărute, apoi încă 8 să facă dragoste.

            Se pun combinaţiile între primele trei personaje la cuptor şi se acoperă timp de 17 minute la foc mic. Apoi se aruncă – împreună cu un sos de cuvinte (unele putând fi picante, ca de pildă… mă rog… A se evita accesul copiilor). Se pleacă dracului din casă, pentru a lăsa naratorul şi femeia cu părul negru în pace. Nu se revine decât în urma unui anunţ telefonic, însoţit de scuze şi de remuşcări.

            Se serveşte lunea, în jurul prânzului, ca articol săptămânal.

            A se consuma de preferinţă până la – vezi “Rezumatul” de pe etichetă.