Dictionarul de urbanism defineste periferia ca fiind “teritoriul urbanizat din jurul unui oras”, dar ii atribuie in special o conotatie administrativa :periferia fiind formata din “comune autonome care s-au urbanizat sub influenta unui oras-centru”.
In anul 1860, Parisul a inglobat periferiile sale existente, care au fost construite apoi la sfarsitul secolului. In mod natural, influenta orasului s-a mainifestat in continuare, generand aparitia unor noi periferii in afara limitelor sale: sunt realizate mai intai “periferii industriale”, apoi “periferii rezidentiale”, iar in anii 1970-1980 cunosc un nou resort odata cu interesul pentru locuintele individuale.
Orasul Paris nu s-a mai extins din anul 1860. Frontierelesale sunt evidente, fiind delimitat in mare parte de bulevardul Periferic. Cu toate acestea, influenta sa a crescut din ce in ce mai mult, deve-nindprincipalul pol urban al regiunii Ile de France. Dupa stabilirea limitelor orasului, acesta a generat dezvoltarea zonelor din jur, primele fiind departamentele Seine-Saint-Denis, Val-de-Marne si Hauts-de-Seine, care formeaza acum ceea ce se numeste “petite-couronne”. Pe acest teritoriu sunt amplasate numeroase elemente de interes pentru oras – intre care centrul de afaceri La Defense – chiar daca ele nu sunt propriu-zis incluse in oras.Este necesar a fi reamintit faptul ca fiecare comuna, apatinand oricarui departament, isi are propriul primar, si, deci,o conducere diferita. Astfel,pentru o mai buna cooperare in ceea ce priveste planificarea si dezvoltarea, si o coordonare a activitatii publice locale, au fost semnate o serie de acorduri intre capitala si departamentele adiacente. In acest fel a luat nastere ceea ce se numeste Metropola Paris (Paris Metropole), sau Marele Paris (Grand Paris).
Asadar, relationarea dintre Paris si “colectivitatile teritoriale ale aglomeratiei sale” se realizeaza prin structura de cooperare Paris Metropole. Dupa cum s-a vazut, in aria urbana a Parisului intra aproape toata suprafata regiunii Ile-de-France. In ultima vreme, toate proiectele de dezvoltare teritoriala, inclusiv orasele noi, s-au realizat in afara inelului interior. Rezulta,deci, ca si aceste departamente sunt strans legate de capitala. Frederic Gilli subliniaza la randul sau mutatiile importante care au avut loc in cadrul teritoriului din jurul Parisului, de la deplasarea locurilor de munca din capitala spre periferie, la aparitia unor noi centre care s-au constituit in poli urbani. El sustine abolirea limitelor, sustinut fiind de multipolaritatea activitatilor care deja si-au facut loc, si de ritmul rapid si greu de controlat de dezvoltare.
Zona intra-muros a Parisului este foarte dens construita, astfel incat nu se poate vorbi de periferie in cadrul orasului propriu-zis.Cele trei departamente adiacente, care s-au dezvoltat in stransa legatura cu Parisul, pot fi considerate, in parte, ca periferii ale capitalei. Celelalte departamente ale regiunii Ile-de-France se poate considera ca suporta o puternica influenta din partea principalului pol urban, dar nu pot fi considerate ca fiind periferii ale sale.
