Amploarea luata de proiectele la scara mare are repercursiuni si asupra contextului de dezvoltare urbana din Romania. Implementarea unor proiecte de acest tip are in vedere, aproape invariabil, urcarea orasului intr-o anumita ierarhie la nivel european, mizand in special pe spectaculozitate. Asa cum observa F. Munoz, “intr-un context general de criza a formelor traditionale de planficare urbana, aceasta orientare (catre o participare specializata a orasului pe piata globala, n.a.) termina prin a prioritiza “vinderea” orasului ca produs orientat in mod clar catre o piata transnationala”. (Munoz 2008)
Proiectele au ca punct de plecare anumite cerinte ale orasului la momentul respectiv, la care se adauga, de obicei, si cerintele investitorilor. In mod evident, fiecare proiect este diferit prin tema, ponderea functiunilor, amplasament, demers, insa, indifferent de loc, ele tind catre o uniformizare a peisajului urban, iar prin scara lor influenteaza direct transformarea unei anumite parti a orasului, ajungandu-se la ceea ce F. Munoz numeste urbanalizare: “[…] se poate vorbi de existenta unui sistem de productie a peisajului care are ca scop generarea de morfologii, atmosfere si ambiente urbane in mod paradoxal fara temporalitate, nici spatialitate reale, ci simulate sau clonate. O productie de forma urbana globalizata care se concretizeaza intr-o serie de peisaje commune orientate nu catre consumul unui anumit loc, ci catre consumul imaginii sale, independent de locul fizic in care se gaseste vizitatorul consumator. Apare astfel o noua categorie de peisaje definite prin ateritorialitate[…].”(Munoz 2008) Se constata, o data in plus, ca factorul economic este cel care primeaza, avand repercursiuni asupra arhitecturii, dar si in cadrul aprobarii si implementarii . [“Which large projects get built? […] it is not necessarly the best ones but instead those for which proponents best succeed in designing – deliberately or not – a fantasy world of underestimated costs, overestimated revenues, overevaluated local development effects, and underestimated environmental impacts. Project approval in most cases depend on these factors. (Flyvbjerg 2006)]
Dar in timp ce procesul de planificare se invata, beneficiind de experinta altor orase, imaginea urbana nu ar trebui urmata intocmai. Tendinta de imitare de care vorbeste J. Robinson nu se manifesta numai la nivelul tarilor din “lumea a treia”, ci si intre orasele vestice,astfel ca “intelegerea atributelor orasului (city-ness) au ajuns sa se bazeze pe experientele unui numar relativ mic de orase (in special vestice), iar orasele din afara Vestului sunt evaluate in termenii acestui standard pre-stabilit[…]”. (Robinson 2002) Nu trebuie,totusi, redusa componenta de imagine numai la anumite criterii de compozitie; este vorba si de o componenta de reprezentare, prin care se afiseaza o anumita putere economica si de dezvoltare (reala sau dorita). Iau astfel nastere peisajele banale, ceea ce Munoz numeste banalscapes, care “constituie morfologii urbane relative autiste in relatie cu teritoriul, reproductibile independent de loc si de caracteristicile sale. In aceasta productie de peisaje, standardizarea criteriilor morfologice arata cum arhitectura si designul urban folosesc strategii si metodologii concrete, pentru a face loc unui gen de peisaje care, in realitate, nu apartin nici unui teritoriu[…].” (Munoz 2008)
Barcelona – panorama, in care se evidentiaza cladirea proiectata de Jean Nouvel
Londra – panorama, in care se evidentiaza cladirea proiectata de Jean Nouvel
sursa imagini: www. panoramio.com
