Vedere asupra Pietei si Piatetei San Marco (sursa: www.bingmaps.com)
Ansamblul San Marco din Venetia este unanim recunoscut ca fiind exemplu de piata urbana,desi conceperea si realizarea lui s-au facut intr-o lunga perioada de timp:in secolul IX s-au pus bazele bazilicii San Marco,iar in secolul XVI s-a incheiat constructia propriu-zisa a pietei,dar modificarile si restaurarile ajung pana in zilele noastre.
Este de remarcat ca aici este vorba de un “grup de piete”, dupa cum il numeste Camillo Sitte,care cuprinde piata si piateta,care au ,fiecare la randul sau,rolul principal.
Drumul principal spre piata San Marco este de-a lungul Canalului Grande.Pe acest parcurs,piateta este primul spatiu care intampina,iar Campanilul este,prin inaltime, elementul dominant. Piateta este marginita de Palatul Dogilor si de Libreria lui Sansovino,iar Torre dell’Orologio este capatul de perspectiva.Coloanele de granit de la intrarea in piateta au rolul de a-i ingusta extremitatea (Gibberd).
Campanilul este elementul de legatura dintre cele 2 piete. Piata propriu-zisa este formata din basilica San Marco,Campanilul,Procuratiile vechi si noi si Palatul Dogilor. Cladirea Procuratiilor este in forma de U si se dezvolta inaintea bazilicii. Bazilica, fiind primul edificiu al pietei,a determinat,in general, pozitionarea celorlalte constructii. O observatie importanta a fost facuta in acest sens de F. Gibberd, si anume ca tocmai neregularitatea pietei,faptul ca axele sale nu sunt perpendiculare,usoara evazare a pietei,pune in evidenta basilica,prin perceperea ei in 3 dimensiuni. Adancimea foarte mare a pietei,care atinge 175 m ,face totusi ca detaliile fatadei san nu mai poata fi distinse.
Unul din cele mai importante merite ale acestei piete este cel pe care l-a remarcat si apreciat Camillo Sitte,si anume ca “in fiecare moment,imaginea se schimba,in timp ce impresiile se insumeaza”. In cartea sa,Sitte pledeaza pentru pietele/spatiile care nu se arata cu totul,deodata,ci se lasa descoperite pe parcurs,declarandu-se impotriva pietelor regulate. In sprijinul teoriei sale,vine Fraderick Gibberd,care observa ca neregularitatea spatiului nu intra in conflict cu regularitatea volumelor construite. Dimpotriva,edificiile sunt pozitionate in asa fel incat sa existe elemete dominante si elemente dominate,iar primele sa fie bine puse in evidenta de ultimele. Astfel, elementele dominante sunt basilica si campanilul,iar cele dominate- Palatul Dogilor si Procuratiile. Campanilul,prin inaltimea sa care atinge 98 m,contrasteaza cu orizontalitatea pietei,si a orasului,in general. Dupa cum am aratat mai sus,Procuratiile pun in evidenta basilica,care devine dominanta de interes. In cadrul pietei,Palatul Dogilor,chiar daca abia se intrezareste,are rolul de a nu lasa privirea sa “evadeze” din cadrul incintei. Privitorul este astfel “prins” in acest ansamblu, care ii ofera elemente noi si imagini neasteptate la fiecare pas.
Ceea ce este caracteristic acestei piete este unitatea si felul in care toate edificiile contribuie ,prin amplasare si arhitectura,la crearea unei imagini deosebite.Pentru ca,dupa cum atrag atentia Gh. Curinschi si F. Gibberd,aceasta este singura piata publica din Venetia,iar ceea ce este si mai special,este singurul spatiu public care poarta numele de “piata”,toate celelalte avand numele de “campo”.Este evidenta,deci,importanta acordata acestui ansamblu atat de locuitorii Venetiei,cat si de strainii locului. Caci Campanilul care se afla in piata a devenit un reper pentru cei care ajungeau la Venetia pe apa,iar cand acesta s-a prabusit, navigatorii se credeau rataciti.
Important,si s-ar putea spune caracteristic pentru aceasta piata,este tocmai imbinarea armonioasa a diferitelor elemente,toate fiind motivate si avand un scop. Pentru ca, dupa cum precizeaza Pierre Levedan, “frumusetea pietei San Marco tine deci mai putin de basilica care ii da numele,cat de impresia de unitate create de inchiderea sa completa si de armonia arhitecturii”.
In concluzie, piata San Marco este o piata speciala,atat prin pozitionarea elementelor ansamblului,a indicarii unui anumit traseu prin care ea ni se dezvaluie treptat,cat si prin importanta pe care o are in istoria urbanismului.Desi opera a mai multor arhitecti, piata este unitara, si “poate cea mai magnifica expresie a artei urbane”(Pierre Levedan).
Surse bibliografice:
1.Camillo Sitte Arta construirii oraselor, ed.Tehnica, Bucuresti, 1992
2.Fraderick Gibberd Composition Urbaine, Dunod, Paris, 1972
3.Pierre Lavedan Histoire de l’Urbanisme,Renaissance et Temps modernes, Henri Laurens Editeur, Paris, 1941
4.Gheorghe Curinschi Venetia, ed.Tehnica, Bucuresti, 1972
5.Cezar Lazarescu Arhitectura si viata oraselor, ed. Tehnica, Bucuresti, 1996
6.Leonardo Benevolo Storia della citta, ed. Laterza, 1982
